Stâlp, nu alta

[Ion Lazăr da Coza]

 

Clepcea!

 

Când te-o boteza gura lumii

intri în istorie și gata

e un fel de cognomologie pe dos

– hai c-am zis-o –

adică nu numele determină comportamentul

ci comportamentul determină porecla căpătată

(nu-i așa că explicația-i faină ca fainoșagu’

în pateu)

 

la dou’-ș-opt de ani deveneai problema

de căpătâi a babelor cărunte

înainte de toacă duse la biserică

de se-ntreabă ele

șu-șu-șu șu-șu-șu

pe la ulucile dinspre drum

oare poate

la celelalte uluci

ălea dinspre vecini

dă ca sigură știrea

că flăcău’ nu poate

așa că mamă-sa lu’ Clepcea

după lungi căutări

l-a pețit într-un sat cu statut incert

(și asta-i bună – asta cu statutul incert)

fata

nu zic nu

era frumoasă

frumoasă dar căutată

atât de căutată că dimineața

el

a vrut s-o alunge

că de astea gata lărgite

duzini

duzini întregi găsea și-n satu’ lui

ultimul cuvânt însă l-a avut mătura de grajd

mânuită avan de aceeași grijulie mamă

trecută prin ciur și veșcă

mieeere

parcă dăduse de miere-n stup nou din

lemn de tisă în câşlegi

în post

în toată primăvara

dimineața și seara

da’ vlaga nu și-a pierdut-o nuuu la prășit

și-a luat postata și dă-i dă-i și dă-i dă-i

tânăra nevastă

mai un hi-hi-hi mai un he-he-he cu zilierele

muieri deh

degeaba mi se apăsa el pe sapă

că puterea exemplului

nu funcționa

(mai că-mi vine să spun că și asta

cu puterea exemplului

e bună)

– Dați și din mâini nu numa’ din gură

nu mai răbdă săracu’

gândindu-se la banii bănișorii lui

ce-aveau să zboare

din buzunar

la chindie

femeile aproape că-l prinseseră

din urmă cât ai ofta de două ori

ori cât te-ai șterge de sudoare o dată

– Măi Nicușor

așa-l chema de fapt pe Clepcea

(vedeți că și cognomologia funcționează)

ajută-mă

– Nu!

răspunse ăsta ’nainte ca fimei-sa să-nchidă

buzele dulci-acrișoare

ca de măceșe

– Da?... Mai pupi tu la noapte?!...

o… oo… ooo… oooo…

s-a-nvârtoșat omu’ nostru

atins la sentiment

– Pup, fa, pup! Îți arăt eu că pup!? Pup!!

hotărî el și-și văzură mai departe de prășit

dar lățindu-și puțin postata către nevastă-sa.

                              din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Tocmai asta urmăresc, Gina, să pun filă peste filă toate constatările observatorului de serviciu.

Mulțumesc.

[gina zaharia]

vei intra în istoria satului, desigur:)

cine a mai cutezat să pună filă peste filă toate constatările observatorului de serviciu?:)

[Ion Lazăr da Coza]

Faptul că o cititoare ca tine, dragă Dorina Cracană, a lăsat un semn pe pagina mea, înseamnă că e un semn bun!

Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Păi chiar este din antologie. Din antologia satului, dragă Mihaela.

Mulțumesc.

[Ion Lazăr da Coza]

Așa suntem noi, bărbații, Augusta - niște duri (de tot râsu')!

[Dorina Cracană]

– Da?... Mai pupi tu la noapte?!...

o… oo… ooo… oooo…

s-a-nvârtoșat omu’ nostru

atins la sentiment

– Pup, fa, pup! Îți arăt eu că pup!? Pup!!

Bărbătuș, nu alta. :)))

Într-adevăr, un final de reținut.

Felicitări pentru întregul text!

[Mihaela Chitic]

Replica de final este de antologie.

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, păi cum altfel?!

[Ion Lazăr da Coza]

Omul transpira gândindu-se la banii... bănișorii lui (oare unde-am mai auzit vorba asta?) și tu râzi, Gabriela?...

O să schimb foaia!

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Sofia, acesta chiar e un text la care țin. Am apelat cumva la textualism și cred că mi-a reușit (cumva). :)

Firește, schimbând ușor topica aș scăpa de nu numele, însă ăsta-i tot fainoșagu' textelor mele din acest ciclu. O cacofonie, o aliterație etc. sunt voite...

Mulțumesc pentru vorbele-ți calde.