Somn

[Mladin Cristian Lucian]

Spărturi de trup se-adună veșnic

Ca un motor ajuns la asfințit,

Recompunându-se vremelnic

Din truda zilei ce ne-a copleșit.

Curat din nou, la trup și-n suflet

S-așterne om în dalbul așternut,

Sperând în vis ca-ntr-un răspuns complet

Ca să îl poarte spre un alt ținut.

Un roi de gânduri zbătându-se haotic

Ca într-un vals nebun în micul ring,

Cum un ocean dormind, dar într-un val exotic

Purtând culori ce nu se mai disting.

Învinși de noapte și de trup asemeni,

Un alb de liniște ne-nvăluie iar blând,

Suflete sfioase deghizate-n oameni

Se-ntorc acasă rând pe rând.

[Ion Lazăr da Coza]

Multe deficiențe.

da Coza

[Valeria Merca]

Semn de lectură.

[Adina Speranta]

Prozodie deficitară, ritmul șchiopătează, măsura mai scapă din haț...iar asta nu ajută mesajul. 

O cizelare va scoate la iveală gândul frumos al autorului.

Cu drag!

[Mihaela Suciu]

Un somn cu vise plăcute.

„Suflete sfioase deghizate-n oameni

Se-ntorc acasă rând pe rând.” - Frumos!

[Sofia Sincă]

Interesantă intenția de a construi mesajul... Însă realizarea precară. În afară de simplitatea versurilor prin folosirea repetată a unor conjuncții și locuțiuni conjuncționale nepoetice, cum ar fi, Ca un, ca-ntr-un, Ca să, Ca într-un, Cum un, mai este și ritmul șchiopătat, și, de asemenea rime nepotrivite din motive de accente și nu numai.

Apoi versul, S-așterne om în dalbul așternut, - nimic mai banal.

Dar este doar părerea mea,

Sofi