Șoapte

[gina zaharia]

Vino pe colina nemuririi mele,

Am în suflet luna şi un lac de stele,

Te voi ţine-n braţe, tu să taci frumos,

Legământul nostru cu drag o să-l cos.

 

Am tocmit cu clipa un alai de flori

Să picteze taina printre sărbători,

Să ne contureze drum spre veşnicie

Și-ntreg universul să mi te dea mie.

 

Te aştept de-o viaţă, cât o să mai pot

Să-mprumut speranţa vie dintr-un port?

Printre continente apele-şi fac valuri

Și mă duc nebune înspre alte maluri.

 

Mă agăţ de-o umbră rece şi pustie

O tot strig pe nume, pare că mă ştie;

Dar se risipeşte-n depărtări tăcute,

Cine să mă creadă, cine să m-asculte?

 

Dorul mă cuprinde şi pe vârf de stâncă,

Liniştea îşi cerne o dorinţ-adâncă,

Te văd printre stele, te văd printre nori

Și plouă cu tine în mii de culori…

........................................................

Strâng la piept scrisoarea, iată, a venit,

Dar slovele-s oarbe şi s-au veştejit,

Trenurile vieţii s-au tot dus spre nord

Și-au trecut în grabă peste-un singur pod.

 

Te-am zărit odată dar erai departe,

Curgeai înspre mare şi-aveai chip de noapte,

Tot şopteai un nume, ce frumos şopteai,

Și spre nemurire-n braţe mă zideai.

 

 

 

[Aura Popa]

Te văd printre stele, te văd printre nori

Și plouă cu tine în mii de culori…

 

Iti zidesti nemurirea in metafore, fata frumoasa!

[chindea maria elena]

Draga mea, îţi propun o alianţă să disciplinăm iubiţii ăştia nărăvaşi: trimit în caleaşca mea (ştii care, ai urcat) prinţul fulgerelor (îl am sub ascultare - ţi-ai dat seama:)) să-i culeagă mintenaş depărtările, tăcerile - şi de-oi mai vide vreo umbră de răceală... Iubiţii ăştia chiar au început să creadă că pot să facă ce vor:)... Nu le strică o porţie de realism, hihihi....

Superb poem Gina - da să dai strigare din pistil de floare de ai supărare!!! Cu drag, Gerra

[Sofia Sincă]

Absolut încântător... sublim!

După atâta vers alb din Reveria albastră, ţii să ne demonstrezi că inima ta vibrează şi în vers clasic, cu deosebită putere de convingere. Ca o mireasmă miraculoasă ni se desfăşoară prin faţa ochilor o poveste şoptită, în metafore, a iubirii care se doreşte eternă. Însă ca orice poveste, ea se termină, cu efemeritate ca în viaţă, dar cu zidiri pentru a întări sentimentul ancestral.

Cu preţuire, Sofy!