singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă

[Ottilia Ardeleanu]

moartea stătea lângă mine
îşi făcea timp din viaţa ei
de unde să ştiu eu că mă păzeşte
să nu cad în fântână ca ai lu mitrache
ş-ăl mic ş-ăl mare
făceam poze pe prispa lor când eram de şcoală
că aveau nişte liendri mari şi îmbobociţi o minunăţie
ne aşezam noi pe lângă ei cu zâmbete din alea
să ne aibă părinţii pe când trebuia să plecăm la oraş
să ajungem mari
nu ştiu de ce spuneau aşa
mari ajungem toţi numai că unii părinţi rămân cu sufletul
cum rămâne câmpul după seceriş

mă păzea şi îşi făcea de lucru prin bătătură
seara dădea pagina lui cioran
dar nu era chiar aşa de deprimată
uneori mi se părea că se veseleşte ceva în jurul meu
dădeam vina pe cei care se întorceau în târziul satului fluierând

am plecat de mult din locul acela cu
oameni buni ea lângă mine şi niciodată nu i-am dat bineţe
mi-e că odată se supără
suie în maşina cu geamuri fumurii şi pleacă
în străinătate

[Sofia Sincă]

Surprinderea unui sentiment cu nostalgia amintirilor şi cu sentimentalismul rădăcinilor, aşa cum a mai făcut-o Ottilia Ardeleanu. Să înţelegem că ai un cilcu de astfel de poeme? Ele, acesta în special, ne amintesc cât de mult ne-am schimbat în timp, cum totul s-a schimbat. Părinţii şi-au trimis copiii de acasă ''să se facă mari'', condamnându-se la singurătate. Cu subtilitate se face apel la Cioran care explică în textele sale psihologice exact acest fenomen.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Îţi pasă şi iată, ai găsit formula să o arăţi minunat. Ne regăsim în versurile tale nostalgice. Preţuire!

[Ionel Mony Constantin]

mari ajungem toţi numai că unii părinţi rămân cu sufletul
cum rămâne câmpul după seceriş

Foarte mult adevărat în versurile de mai sus.

O poezie reuşită în ansamblul ei, care aminteşte in mod plăcut de o parte a poeziei soresciene. Interesantă metafora

seara dădea pagina lui cioran
dar nu era chiar aşa de deprimată

pe care iniţial am luat-o ad literam, dar l-a recitire cred că am inţeles ce sens îi atribuiţi dvs. Felicitări!

[Ottilia Ardeleanu]

mulţumesc frumos, domnule Constantin.