semn cu măna

[Dinca Valerian]

viața este plină de amintiri

pierdute în tați și mame

păsări cântătoare

și bucăți de noi înșine

până când la orice aniversare

în jurul mesei se strâng

mai multe lumânări decât scaune

există prea multă singurătate

încă de pe vremea 

când numele era doar un alt nume 

rostogolit fără gânduri

peste fiecare unghi diferit de vedere

aș fi mult neindemanatic 

rugând pașilor mei

drumul de scăpare din toate aceste

călătorii împărțite între noi

dacă cer prea mult 

mă pot întoarce către dorințe mărunte

traversate de roluri inutile 

și vorbe pline șoapte

spre semnul care îți face cu mâna să-l urmezi

[Dinca Valerian]

@Munteanu Manuela - Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona - Multumesc pentru apreciere

[Munteanu Manuela]

Viața este plină de pierderi, ce se așează, tăcute, în amintiri. Destinul ni-l construim noi, deși ne este puternic influențat de alții. Atunci, singura soluție este să mergi mai departe, pe căi alese în modul cel mai curajos cu putință, pentru că întotdeauna contează unde și cum mergi. Am început azi o poezie, dar nu s-a concretizat. Poate că a ,,așteptat" tocmai aceste idei profunde despre viață. Am citit cu mare plăcere!