Satul felinarelor

[gina zaharia]

La colțul casei noastre pândea luna.

Atât îmi amintesc din povestea pe care mi-o spunea, cândva,

mama;

are un brâu care înconjură satul și îl termină la noi.

Ascultam cu privirea pe fereastră, adoram luna aceea frumos gătită,

și zburam peste stânci măsurând orizontul

ca o pasăre întoarsă din țările calde.

 

Eram stăpână peste satul felinarelor,

convinsă că pacea s-a mutat în casa noastră și a învățat toate obiceiurile,

de-acum știa că

sudoarea tatei are seva pământului,

iar fruntea mamei e oglinda îngerilor,

până când s-a destrămat lumina care peticea sacul meu de copil

cu povești nescrise,

iar vântul a început să fluiere în iarba cosașilor.

 

Așa au dispărut zidurile catedralei mele de suflet,

pe cer au năpădit porumbei și vulturi laolaltă,

umbre albe și negre, arlechini într-o sală străină și goală.

Pădurile miros a smirnă, 

pe horn coboară Crăciunul

într-o fotografie. Culorile se înnoiesc

din Voronețul de acasă.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Nici așa nu-i lămurită treaba:

La colțul casei noastre pândea luna.

Atât îmi amintesc din povestea pe care mi-o spunea, cândva,

mama;

are un brâu care înconjură satul și îl termină la noi.

Sugestie:

La colțul casei noastre pândea luna -

atât îmi amintesc din povestea pe care mi-o spunea, cândva,

mama -

avea un brâu care înconjura satul... și îl termină la noi.

Drag,

[Mihaela Popa]

diafane amintiri, minunea noastră: copilăria

reverență!

[gina zaharia]

Abia acum simt și eu că mama ar avea un brâu. :) Adevărat, uneori poetul o ține pe-a lui, chiar dacă numai el vede :))

[Mihaela Suciu]

Referitor la versurile specificate de da Coza, în mintea ta, Gina, imaginea se conturează într-un fel, dar fără să vii cu explicația, eu eram uimită că ai pus virgulă între subiect și predicat, fiindcă eu mă gândeam că mama ,,are un brâu care înconjură satul și îl termină la noi.", n-am făcut legătura cu Luna, poate nici alți cititori. :)) 

[gina zaharia]

Ce să fac, drag da Coza, dacă mi-a rămas în minte povestea în care luna  dădea roată satului cu razele sale și se oprea de mai descărca din ele în curtea noastră? Ne-a adorat până s-a făcut beznă :)

[gina zaharia]

Mulțumesc, Nikol!

[Ion Lazăr da Coza]

La colțul casei noastre pândea luna.

Atât îmi amintesc din povestea pe care mi-o spunea, cândva,

mama,  

are un brâu care înconjură satul și îl termină la noi.  

În mintea mea, beznă.

da Coza

[Nikol MerBreM]

"Satul felinarelor", nostalgie şi dor, resemnare şi renaştere...

Drag,

Nikol

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! O raza de lumină din suflet îți trimit!

[gina zaharia]

Mă bucur, Mihaela, ți-am simțit pașii pe neaua sufletului meu...

Mulțumesc!