Să simțim românește

[gina zaharia]

Să descheiem cămașa podgoriei noastre și să cinăm pe sufletul ei simplu,
să zâmbim românește, să iubim românește,
apoi să rostim crezul fără de care soarele n-ar mai zgâria cerul cu drag, 
să colindăm satele, să ascultăm povești nesfârșite,
poveștile codrilor spuse lângă cazanul de țuică
și lângă vârtelnița care amestecă zaibărul vieții,
așa suntem noi,
norocoși că avem o scară a Carpaților, o seceră a Câmpiei Române

și o barcă plină de stuf.

Încă mai aflăm scutece de prunci cu privirea cât cerul,
ursiți să poarte curajul tăietorilor de lemne
și grâne în palme,
nopțile de aici, înfășurate în marame, doinesc în cununile florilor de timp,
destramă hotarele să le asculte și fiii duși departe,
sărută mâna bunicii care, bucuroasă că a apucat să-și nuntească nepoții,
îngenunchează în fața icoanei cu busuioc la colțul drept,
ea însăși o icoană,
face semnul sfintei cruci, apoi își șterge o lacrimă de mulțumire.

Dar haideți să simțim românește, 
așa avem siguranța că suntem stăpânii pământului nostru bogat,
pământul în care aurul duce strălucirea din adâncuri 
în mâinile celui mai destoinic bijutier,
binecuvântate, panerele stau mândre la ferestrele toamnei,
satele își plimbă cojoacele în ierni desprinse din tablouri, 
primăverile sunt fecioare răvășite pe dealuri, 
iar verile cântă la viorile vieții, 
alungă lupii din păduri cu sprâncene stufoase
cât să ne mândrim, acum și mereu,
cu graiul nostru strămoșesc.

[Ion Lazăr da Coza]

Și mie mi-ar plăcea să scriu poezie patriotică, însă știu că aș da-o în... patetisme.

Am rezonat, Gina Zaharia, la poezia ta!

Îmbrățișări,

da Coza

[Gabriel Cristea]

Trăiri atât de dragi sufletului carpatic...

[Sofia Sincă]

A fi patriot însemnă a iubi tot ce ține de pământul pe care te-ai născut, înseamnă să-ți recunoști însușirile pozitive dar și cele negative, înseamnă să aperi tot ce este al neamului tău, începând cu folclorul și terminând cu artiștii, înseamnă a face poezie. Patriotismul nu este un termen vetust. El există! Tu ai confirmat cu acest prozo-poem plin de vrajă și fior liric. Patriotismul este o stare de normalitate, până la urmă.

Ce bine că nu ne lași să uităm! Ai trecut prin versul tău multe dintre valorile noastre ale românilor.

Felicitări! și plecăciune, poeto!

Sofi

[Nikol MerBreM]

Eu subscriu :)!

[Mihaela Suciu]

Eu așa simt când sunt cu neamul meu! Cine citește poezia nici nu se poate gândi decât la ce-i frumos la noi.

[gina zaharia]

Adevărat, Ana, dar atâta timp cât simțim românește, măcar într-un poem să vedem partea plină a paharului. Oricum, sufletul de român este și va fi totdeauna demn.