Să urci coborând

[Vezi blog]

Realizez acum ce mic şi simplu sunt
Tot încercând s-ajung în lumea ta odată,
Oricât aş îndrăzni să fac cu un cuvânt
Iubirea nu va trece de ziduri fără poartă.

Sunt mulţi străjeri ascunşi în turle ruginite
Ce vor să mă ucidă când sufletu-ţi ating
Şi n-o să ai curajul să-mi spui cândva, iubite,
Priveşte-n dimineaţă cum stelele se sting.

Trăieşti în lumea ta mai sus c-un piedestal
Pe care-n viaţa asta nu voi putea să-l urc,
Dar te iubesc cu vântul purtat în larg de val
Şi-n părul tău adesea privirile-mi încurc.

Poate că-n altă viaţă dacă există rai
Mă vei primi-n altarul iubirilor pierdute
Şi-n timp ce vom servi nepreţuitul ceai
Vei pune-a tale buze o pleoapă să-mi sărute.

Realizez acum când anii pleacă-n zare
Săpând pe fruntea mea îndurerate riduri,
Că poate fi-n iubire şi vis şi destrămare
Când dincolo de toate minunile-şi fac ziduri.

[Sofia Sincă]

Melancolii bântuite de beţii parfumate cu dor de iubire. Şi totuşi iubirea dă sens vieţii.

Admiraţie, Sofy!

[chindea maria elena]

Epopea coborârii în sinele de lumină care te urcă în centrul lumii! Reverenţă! Cu drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Poate că-n altă viaţă dacă există rai
Mă vei primi-n altarul iubirilor pierdute
Şi-n timp ce vom servi nepreţuitul ceai
Vei pune-a tale buze o pleoapă să-mi sărute.

Eu cred că nici iadul n-ar fi de refuzat dacă vă garantează că veți fi împreună. :)

[Chris]

Foarte frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Emoționantă, bogată poezie!

da Coza