Să poti intra

[Vezi blog]

Nu te-ntrista, nu plânge fără mine
lasă o pleoapă-ntredeschisă între noi,
covorul ierbii-n calea la oricine
va pune paşii mei în umbre fără ploi.

Voi sta-n genunchi gândindu-mă la tine
sub ploi de fulgere printre zăpezi,
când clipa unui anotimp nu-mi aparţine
ca tu cu pleoapa-nchisă să mă vezi.

Să cadă frunzele pe şoapte câteodată
când fulgeră nerăbdător prin galaxii,
căci dincolo de pleoape nu-i o poartă
şi poţi intra când toate-ţi sunt târzii.

Mă lasă umbra s-o sărut şi nu te-ascunde
în fiecare vis găsim o urmă de regret,
prea multe ploi ce vin de pe oriunde
duc toate literele-n vânt, din alfabet

[gina zaharia]

tristețea îți desenează pe suflet cu creioane de dor:)

[Ion Lazăr da Coza]

şi căci dincolo de pleoape nu-i o poartă
să și poţi intra când toate-ţi sunt târzii.

Salut bucuros și această poezie!

da Coza

[Chris]

Frumoasă stare deşi ploioasă iar pe aici plouă tomnatic! :))

[Sofia Sincă]

În tonuri triste, versurile curg ca nişte ape tulburi.  O avalanşă de trăiri nostalgico-seducătoare, eul poetic ia parte la tristeţea fiinţei iubite.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Prima și ultima strofă au probleme de ritm.

prea multe ploi ce vin de pe oriunde
duc toate literele-n vânt, din alfabet

Nu și pe cele din poezia aceasta.