lupoaica

[Dinca Valerian]

lința făcea linguri și fuse

învățase de la taică-su

să cresteze în rătăcirea de nestăpânit a lemnului

degete firave de iele și zâne

știa că fiecare lucrătură în parte

ascunde un gând alunecat spre nicăieri

vindea în târgul de săptămână

acolo l-a văzut întâia dată pe coman

ce dacă era însurat cu domnica

viața se răstălmăcește la fiecare lună nouă

cu douăsprezece picături de miere în apă neîncepută

șase țăndări dintr-o lumânare de nuntă

trei boabe de tămâie 

și busuioc sfințit

a plecat din casa părintească la noi în glodeni

să-i fie ascunsul aproape

loc a găsit în ograda șuie a babei ruța

exact în cotul de la sălcii

unde își bolborosește tulburea drumul

greu să așeze cineva lucrurile mai cu potriveală

lemn destul pentru linguri și fuse

nici coman departe

a îngrijit biata babă până s-a prăpădit

i-a rămas casa

ochise o salcie

parcă înadins zămislită acolo

zvoniri nenăscute și visări nesfârșite

scăpaseră din gând într-o lumină de lună nouă

harul cerurilor de peste viață 

să pogoare asupra ta

vei fi perechea acelei domnica

odată cu tine se va curăța și tămădui

ori își va afla neputința la suflet și trup

în fiecare dimineață

lința arunca niște rostiri

peste timpul care ducea la vale unda tulburei

apoi desprindea cu toporul o așchie

pentru cuprins în linguri și fuse

în urmă

soarele urca cerul glodenilor

cu ochi sângerii ca de lupoaică la pândă

[Dinca Valerian]

@ gina zaharia Multumesc pentru comentariu si apreciere. Buna sesizarea diferentei glodeni/glodesti, cand sunt prins in fiorul liric, mai uit si eu ce nume aleg.

[gina zaharia]

Un tablou autentic. Parcă văd glodenii/ glodeștii și personajele prezentate aici. 

Admirație!