Rondelul tăcerilor (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

E primăvara ca o toamnă,

Chiar de petale-s duse-n zbor,

Căci prea adânc ştim ce înseamnă

Doar apă tulbure-n izvor.

 

Degeaba azi cocori îndeamnă

Şi în zadar pe-aici scobor –

E primăvara ca o toamnă,

Chiar de petale-s duse-n zbor.

 

Tăcerea-ţi din ecouri, doamnă,

Iertărilor pun greu zăvor,

Iar paşi ce-aşteaptă în pridvor

Înspre răscruce îi condamnă...

 

E primăvara ca o toamnă.

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Cicu, ați reușit să mă faceți să plâng... Vreau să cred că spiritul lui Ion va rămâne întotdeauna cu noi, aici... Cât vom exista...

Cu prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Grig, mulțumesc mult pentru semnul lăsat! Într-adevăr, nu întotdeauna primăvara e și bucurie, dar poezia rămâne poezie, nu e chiar întotdeauna parte din viața poetului.

[Vasilisia Lazăr]

Gina, din când în când ne mai trimite câte o petală din eter... Mulțumesc, draga mea!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru comentariu, Costel! Cu prietenie!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia Lazăr, mulţumim şi pentru acest gând al Domnului Ion Lazăr da Coza. Toamna-n primăvară amintiri în cale dă la schimb frunzarul pe dalbe petale sufletul tânjeşte spre ce-a fost odată dar numai ecoul ne-mplinit s-arată...

Am simţit rondelul care mă îndeamnă să păstrez  în taină orice zi de toamnă altfel voi ajunge privind fără rost să scriu prin Valentă martie anost...

 

 

 

 

 

                                                          VALENTA martie anost

 

                                                          martie anost

                                                            în calendar

                                                                 în suflet

                                                               toamnă-i

                                                                          iar

 

                                                                              martie anost

                                                                              din gândul fad

                                                                              galbene

                                                                              frunze

                                                                              cad...

 

                                                      martie anost

                                                    prinde contur

                                                             tristeţea

                                                             prinsă-n

                                                                    şnur

 

                                                                           martie anost

                                                                           petale ning

                                                                           amintiri

                                                                           azi se

                                                                           sting...

 

 

[petrut dan]

Nu știu de ce nu-l vedeam pe semnatarul acestui poem să abordeze acest gen poetic, dar, probabil, vor mai fi surprize, ai zice după tonul postărilor pe care le-am citit până acum că aplecarea autorului spre abordarea temelor într-un registru mai grav ar fi prioritatea și menirea sa lirică, dar vorbesc de prisos din moment ce avem în față dovada faptului că m-am înșelat! Deci, iată și un rondel Ion Lazăr da Coza deși autorul păstrează maniera  sobră și discursul punct ochit-punct lovit cu care ne-a obișnuit, o vedere panoramică ce pătrunde până în adâncul tulburei ape din izvor ca să ajungă din urmă cocorii pe deasupra unor tăceri ce se întâmplă în decorul unei case din care ''...pași  ce-așteaptă în pridvor/înspre răscruce îi condamnă''-un rondel ce-și lasă amprenta pe această primăvară ca o toamnă, o corectură bacoviană a bucuriei premature pentru apropierea unui anotimp pentru care  ne facem calcule în zadar, lady!

[Tudor Cicu]

Când a gândit site-ul acesta, îmi place să cred că, Ion deja bănuia că trebuie să existe un cântec de încurajare pentru toţi poeţii apăruţi în această pagină de cultură. Ca și Dumnezeu, după ce a creeat Lumea și s-a retras pe tronul său de aur minunându-se de forța Omului pe Pământ, Ion s-a retras în „biblioteca” sa din ceruri de unde, pesemne, se minunează de creația sa. Un alt poet spunea că Dumnezeu, de fapt, „a plecat că n-a putut să dea de capăt/ Răului, cu toată silinţa ce şi-a dat-o...” Dumnezeu, însă, are tot interesul să-şi vegheze adevărurile, dar dacă tocmai atunci când te crezi mai tare, te trezeşti la picioarele lui Dumnezeu?  Sfârşim cu toţii, doar cu furia spre cer... (zicere de la Cioran), sau ne vom risipi ca acele seminţe la marginea drumului de unde tot păsările ne vor aduna ca mai apoi să ne împrăştie pe bolta cerului? Nu mai e Ion Lazăr da Coza pentru a ne răspunde la comentarii. De aceea nu-mi rămâne decât să murmur și eu aceste două versuri dragi: „Tăcerea din ecouri, doamnă,/Iertărilor pun greu zăvor...” . E primăvara ca o toamnă... frumos rostuit, vine pentru a-mi aminti acel cântec de demult (cântat parcă de Jean Moscopol, pe versurile lui Cincinat „sub foi ce toamna-ngălbenea”). Ion Lazăr da Coza cred că scrisese acest rondel pentru ca acele cristaluri ale cântecelor grele să ne sune, veșnic, în ureche.  

[Grig Salvan]

Primăvara poate fi tot atât de tristă ca și toamna în sufletul îngreunat de suferinți. Rondelul elegiac mi-aduce aminte de versurile lui Bacovia:

„o nouă primăvară pe vechile dureri”

Sau Antiprimăvara lui Adrian Păunescu:

„Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.”

[gina zaharia]

Ce trăiri avea poetul nostru! Acum, prin aceste versuri dăruite nouă, s-a făcut primăvară ca primăvara! Pentru că fiecare cuvânt e o floare de suflet!

Mulțumiri, Lisia! 

[Costel Zăgan]

Este poezie, pur și simplu.