Rondel de pe la noi

[Ionel Mony Constantin]

La noi în podgorii mai poţi să te-nfrupţi,
Din vinuri topite-n pocale.
La noi nu sunt munţii abrupţi
Sunt numai coline domoale.

La noi făr-a fi întrerupţi,
Fac unii averi colosale.
La noi în podgorii mai poţi să te-nfrupţi
Din vinuri topite-n pocale.

La noi nu sunt oameni corupţi
Şi nu sunt nici fapte penale.
La noi de prisos să mai lupţi,
Cu vechi legături ancestrale.
La noi în podgorii mai poţi să te-nfrupţi.

[Dumitrescu Mircea]

  Frumos ! Ma inclin !

[Ionel Mony Constantin]

 Bine Nutu, multumesc pentru prezenta si pentru rondelul publicat. Cu prietenie MC

[constanta popescu]

Din păcate nu, asta nu! este forțată ca să fie în trend...Patriotismul ăsta epatant nu are o valență în plus în poezie...cînd este poezie.

[Gabriela Grădinariu]

Mă mut în Vrancea:)

Inspirate variaţiile de sens ale refrenului. Preţuire!

[Vasilisia Lazăr]

Evident, iar eu, ca și cumpărător, am spus ce defecte consider eu că are marfa. :)

Dincolo de glumă, suntem într-un cenaclu online și cred că dacă era suficient butonul „îmi place”, cei de la ning nu mai creau și o rubrică specială pentru comentarii. Aceasta nu este polemică, e ceea ce trebuie să se întâmple firesc într-un cenaclu online, adică să ne spunem părerea asupra unei scrieri, cu obiectivitate și fără înverșunare.

[Ionel Mony Constantin]

Nu are rost sa intram intr-o dispută, fiecare are gusturile şi opiniile sale. Eu ca autor consider, şi nu o spun pt prima oară, ca nu mai este nevoie după ce am postat să-mi mai justific creaţia. Am pus " marfa" pe tarabă, asta este, place sau nu îl priveşte pe "cumpărător" . Se pare, însă, uneori, ca sunt necesare precizari şi din partea mea. Încă ceva. Formula mea de mulţumire colectivă este cam aceeaşi de la o vreme şi ea a fost folosită de mine mai ales pt a atenţiona indirect persoane de tip Stănică, care ( cacofonia este voită) transformau comenturile in câmp de luptă şi bătaie de joc. Evident ca prietenii mei literari se exclud din această categorie.

[Vasilisia Lazăr]

Mie versul „la noi în podgorii mai poţi să te-nfrupţi” îmi pare foarte lung în comparaţie cu celelalte. Ar fi mers în această formă dacă şi al treilea vers ar fi fost de aceeaşi lungime (am luat în calcul doar prima strofă).

Apoi există contradicţie între primele două versuri din a doua strofă şi primele două din a treia strofă.

Să ştiţi că acest comentariu chiar a fost făcut cu bună intenţie.

Respect,

[Ion Lazăr da Coza]

Imaginați-vă că știam că unele versuri se repetă obligatoriu în cadrul unui rondel, domnule Constantin. Eu mă refeream strict la locuțiunea la noi. O întâlnim firesc în trei locuri, de ce s-o mai întâlnim încă de patru ori? Știu și faptul că repetiția este un procedeu artistic, dar dacă el nu aduce un plus de frumusețe devine balast. Uzul, nu abuzul. Putem trece și peste asta, totuși rondelul e alambicat... Mai e și un vers de 11 silabe pe lângă cele de 8-9.

Ca cititor, consider că nu e bine.

[Ionel Mony Constantin]

 Mulţumesc tuturor celor care citesc şi comentează cu bună intenţie şi prietenie versurile mele.

[Ionel Mony Constantin]

Dl da Coza sa va explic , exita un procedeu numit repetiţie poetică

"Ca figură de stil, repetiţia este reluarea cu intenţie a unuia sau mai multor cuvinte, chiar şi a unor propoziţii sau fraze, spre a se îndrepta astfel atenţia către anumite stări sufleteşti, către situaţii considerate importante de cel care face repetiţia.

În poeziile cu formă fixă, cum sunt glosa şi rondelul, repetarea unor versuri este obligatorie."

Ca autor aşa am considerat ca este bine.