Risipă bună

[Florica Munteanu-Cuc]

                     Risipă bună

                       Florica Munteanu-Cuc

M-am risipit şi nu îmi pare rău,

Risipa mea nu-i doar câştig de sine,

Nu-mi sunt nici victimă şi nici călău,

Puterea Binelui e mai presus de mine.

Te-ai risipit? Nu plânge, nu ofta,

Măsoară raza cercului ce creşte,

Nu ai a pierde, ci a câştiga

Tot ceea ce o rază înfloreşte.

În tine şi prin tine tot scriind

Abecedarul dăruirii peste fire,

Un semn al vremii l-ai umplut de sens trăind,

Lăsând în urmă-o lacrimă cântând despre iubire.

[Vasilisia Lazăr]

Prima strofă e cea mai reușită. Poezia trebuie refăcută.

Drag și sănătate!

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Mihaela Suciu]

O risipire benefică! Mulțumesc!

[Florica Munteanu-Cuc]

Mulţumesc, draga mea Sofi! Bine ne-am regăsit, îmi era dor!...Sunt conştientă de tot ceea ce semnalezi, mereu, pe bună dreptate, şi totuşi am felul meu de a pune pe lume ceea ce scriu într-o formă incipientă, exact cum îmi curge din suflet, şi abia mai apoi "operez" pe formă, pe text. Sunt fericită să revin aici şi să reintru pe firul minunat al prieteniei noastre oneste, pe tărâm personal şi literar deopotrivă. Nu am fost prea bine, însă încep să îmi revin, Slavă lui Dumnezeu! Îţi mulţumesc, prietenă dragă şi critic literar de mare fineţe şi competenţă! Mie aşa îmi eşti!

[Sofia Sincă]

Versificație pilduitoare, cu iz teologic. Pentru dăruirea de sine, pentru altruism, meditativă.

Tehnica din primele două strofe respectă prozodia, însă ultima este total în lipsă poetică. La fiecare vers e un gerunziu, chiar două, ritmul șchiopătat, rima prin terminația gerunziului.

Se poate reface. Tema este bună, început bun. La poezia clasică trebuie să ne încadrăm în niște canoane, altfel nu o putem numi poezie.

Cu drag,

Sofi