Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[mihai catruna]

[Vasilisia Lazăr]

Ce punte creaţi între poezie şi pictură!

Pictura lui Mihai e un poem în culori, simţi că are ritm, iar poezia ta, Gina, e un adevărat paysage d’âme.

Preţuirea mea pentru amândoi,

[Sofia Sincă]

Măreţia metaforelor din poem conferă strălucire spectacolului unic din tabloul lui Mihai. Răspuns la chemarea şi îndemnurile ''femeii din calendar'', ale clipelor de naufragiu sufletesc. Femeia care fuge de lume, ca şi cum ar fi singura formă de apărarea omenească, se înveleşte doar cu câteva valuri diafane.

O construcţie deosebită de culoare şi vers, un prezent gnomic.

Şi povestea continuă.

Cu deosebită preţuire, Sofy!

[gina zaharia]

femeia din calendar

 

curios câți profeți mi-au spus nu te atinge de acel țărm

poartă răni otrăvite

cusute cu fire de nopți  ploioase

ucide în somn și-n ceașca de cafea și-n descântecul luminii

 

ei bine fiindcă se zărea de departe  și părea credincios mării

am închiriat un naufragiu

o furtună pe cer înaintea duminicii

și două priviri

 

m-am prefăcut că-i trăiesc nopțile

pe nisipul trecut prin ultimul cântec de zori

ceva se lipea de suflet mă amețea mă îmbăta mă încătușa

era al doilea eu limpede și demn

îmi spunea să nu mă grăbesc

că mă va elibera în celălalt destin

 

niciodată nu terminasem de citit prefața iubirii

aveam impresia că cineva plimbă scoicile

de pe o corabie pe cealaltă

acum știu

este ea - femeia din calendar

din când în când face inventarul orbilor

și se roagă pentru fiecare val înecat lângă țărm

 

atunci se mai dă o sentință dragostei

într-un impul nebunesc

pe inima prizonierei

 

 

[Any Dragoianu]

Este minunat!  De cate ori nu am naufragiat si noi...

[Vasilisia Lazăr]

Ce dor mi-era de pânzele tale, Mihai!

Divin!

[mihai catruna]

[gina zaharia]

te aștept, Rodica, e scara care unește cerul cu marea

din loc în loc, flori de timp

mulțumesc, draga mea! seară magică!

[gina zaharia]

pe talba de șah,  regina și fluturii albi...

îmbrățișări, Ana!

[gina zaharia]

de vei obosi

în veșmintele drumețului

fă legământ cu nesfârșirea

apoi învață meșteșugul

mugurilor de lumină...

Aura, pașii tăi au adus miresme de iasomie

îmbrățișări!