Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Dar spini de lumină vor veni să-și dezbrace veșmintele la hotarul dintre veghe și somn. Voi fi fotograf al sferelor de smarald,  însă nu voi renunța să îmbrățișez păduri de cactuși... prin ei lumina își desfășoară pânzele timpului...

Elena Maria, mulțumiri, cu drag!

[mihai catruna]

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

„emoţii deschise la o filă devreme”

„mă voi înrăma în cântec”

„Simfonie de lumină”  binefăcătoare !

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

„aș fi venit dar sigur m-ar fi ros
un timp de ger
iar zborul nostru secetos
s-ar fi zdrobit
de-un colț de cer”

„ai înflorit și nici măcar nu știi
că îmi lipsești cât două dinastii”  

Sunt bucuros să spun „Îmi place!”

Semn de lectură, teo cabel

[Vasilisia Lazăr]

Superb, scumpii mei!

[Bonnie Mihali]

ca de obicei, superb totul: versuri si pictura, Gina si Mihai intr-o contopire creativa de mari proportii...

[chindea maria elena]

....şi vertebrele gândului să se aşeze în trepte de-a lungul perimetrelor până când nu voi mai încăpea decât în inima Ta!  Cu drag absorbită-n albastrul viselor tale, Maria Elena

[gina zaharia]

visul-trandafir

 

chiar dacă îngerii erau de pază
te-aș fi lăsat să pleci pe-aceeași rază

și m-am ascuns în ochii nemuririi
plângeam și eu
plângeau toți trandafirii

aș fi venit spre ultima cetate
dar se făcea un drum foarte departe
și joc de umbre parcă se făcea
sub talpa mea
pământu-se-odihnea

aș fi venit dar sigur m-ar fi ros
un timp de ger
iar zborul nostru secetos
s-ar fi zdrobit
de-un colț de cer
……………
și-ai înflorit tăcut pe-un singur fir
în crezul meu
tu visul-trandafir
ai înflorit și nici măcar nu știi
că îmi lipsești cât două dinastii

 

 

 

 

[gina zaharia]

e corabia care numără valuri, Any, iar furtuna s-a rătăcit...

mulțumiri, cu drag

[Any Dragoianu]

La voi totul e minunat!