Resuscitare

[Mihaela Roxana Boboc]

Am adormit târziu într-un ghem de iluzii;

vei spune,

uite femeia care-și numără anii

pe marginea unui poem resuscitat,

te rog, nu privi în mine ca într-o prăpastie,

secundele au ros deja viitorul

ploaia respiră în ghimpele nopții,

împrejur orașul  e un anestezic cu efect întârziat

mai doare o tăcere

încă una,

apoi timpul se strecoară în pat

ca o mâță șireată;

smulsă din corp, căutându-te,

viața îmi pare un șir de tresăriri,

fiecare cameră   – o celulă stoarsă de lumină

aleile – vene golite

de culorile zâmbetului tău

în capsula memoriei

singura ușă se deschide dinlăuntru

ca o metaforă din plasma poeziei,

caut o fereastră să-mi arunc dorul

dincolo

îți amintești?

am încercat de atâtea ori:

te atingeam și sunetele veneau dinspre ferestrele oarbe,

din canale subterane

corpul tău se acorda la muz(ic)a citadină;

dar dacă într-o zi degetele mele vor apăsa claviatura ochilor

într-un bolero

nu-ți fie teamă

să lași o dâră de scântei

pe strada opacă

fotonii liberi de orice impuls

vor aprinde cupola.

Mihaela Boboc & Laurențiu Belizan - 01 aug. 2014

[Mihaela Roxana Boboc]

Mulțumesc, Angi, pentru aprecieri!

[Angi Cristea]

Am retinut timpul care se strecoara in pat ca o mata sireata si fotonii liberi.Frumos!

[Mihaela Roxana Boboc]

Ion, mulțumim!

[Mihaela Roxana Boboc]

Sofy, mulțumesc de interpretare și sugestii.

[Ion Lazăr da Coza]

O frumoasă împletire de senzual și citadin.

Felicitări.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un frumos poem de dragoste, vibrant, melancolic. Sufletului nehrănit, ispitit în dor năvalnic, caută în cutia viselor, indiferent de ce deznodământ va fi, cu speranţe ameţitoare puse pe altar platonic.

sunetele veneau dinspre ferestrele oarbe, - nu sună bine. scoate articolul le. Ai foarte multe substantive articulate.

Mi-a plăcut mult această resuscitare a sentimentelor.

Sofy