repetitiv

[Romita Malina Constantin]

dincolo de tot și toate
suntem făcuți să ne fie frig și cald împreună

suntem condamnați să ne aparținem


după cum vezi
dincolo de noi e doar epidemie
de aceea alergăm fiecare
pe buzele celuilalt

mi-e soare și lună la un loc
mi-e poezie și tăcere
iar ție îți e pădure și carne
mare și curcubeu

sunt femeia aceea
știi tu
veșnic în voal de fluturi
care trăiește cu o mie de ochi simultan

când mă întrebi ce e fericirea
eu găsesc inevitabil răspunsul
coborându-ți în piele
iar și iar
ca și când fericirea nu are altă treabă
decât să își schimbe rochiile

e de ajuns să îmi desfaci cerceii
și plesnesc primii nasturi

vreau să te țin deasupra
ca să vezi cum lumea întreagă
rotundă și plină
încape într-o cămașă

azi m-am trezit iubindu-te
...mâine am să o fac din nou

[chindea maria elena]

Pe mine versul cu pricina m-a dus cu gândul la cer, pe el îl avem deasupra să ne ţină împreună, un el-ea - unul fiindu-şi cer reciproc! Raportări diferite la viaţă! Cum un el-ea în veşnicie îşi vor schimba straiele de carne dar căutarea rămâne aceeaşi! Înde noi unul - lumea întreagă! Cuceritoare poemă, Malina! Cu drag, Gerra

[Romita Malina Constantin]

am sa ma gandesc Ion

[Chris]

Foarte frumos! :))

[Ion Lazăr da Coza]

vreau să te țin deasupra  Versul acesta distonează prin concretețe. Ca un fulger, m-a dus gândul la „poziția misionarului”...

Ți-am citit poezia cu drag. ...mâine am să o fac din nou

da Coza

[Sofia Sincă]

Un poem cochet, plin de sensibilitate şi patimă, aşa cum ne-ai obişnuit.

Versurile tale poartă vraja gândului, a iubirii, picătura de rază ce oglindeşte inima curată.

Admiraţie, Sofy!