repetabil

[Maria]

între vis şi starea de prezenţă
sunt
aproape de o limită
îngroşată
a naibii de tare
că nu pot trece de ea

îmi este mai uşor când mă aştepţi
într-un poem
în cuvântul cel mai strâmt
inteţionat ales aşa
că îţi place 
să nu mai am cum
nimic să-mi feresc
iubindu-ne

deja

e ziuă, ziuă
în vis
odată cu ea se termină şi el
repetabil
cumplit este că 
mor trandafirii

[gina zaharia]

Maria, e ziuă, ziuă, atât de ziuă încât pereții gândurilor mele îmbrățișează versurile tale. Cât despre trandafiri... sunt la fereastra dinspre răsărit. Se zăresc de departe. Am citit cu drag,

[Maria]

Mihai( vorbesc cu sufletul tău  şi cred că mă iartă de nu folosesc adresarea protocolară, aşa simt eu şi mai simt ca nu se supără), mulţumesc din suflet, pentru trecere căt şi pentru apreciere! Cu drag, Maria!

[Maria]

Sofy, te-aştept cu nerăbdare, cu inima cât un purice şi tare dragi îmi sunt ale tale comentarii(nu ştii şi căt, nu ştii!). Cu drag, Maria

[Mihai Constantin]

parfumat finalul! nu, nu mor trandafirii, mai ales că sunt prinși într-un poem deosebit!

cu admirație, 

[Sofia Sincă]

Interesant, inspirat poem... Trăire de o clipă, înaintea răsăritului. Un răsărit cam temător, îndoindu-te de iubirea pe care o porţi în suflet.

Însă, nu ştiu de ce, începi tu întotdeauna cu concluzia. Celor două versuri de la început, le-ar sta bine la finalul poeziei, dacă tot vrei să scrii şi concluzia, să lipseşti poemul de mister. Şi ar mai fi, că este mai şic să începi versurile cu literă mică, mai ales că sunt foarte scurte.

Poezia mi-a plăcut!

Sofy