Răspunsul lui Sanherib, certat de iubita sa ( încercare poetică, a la maniere de...Dumitru Ichim)

[Ionel Mony Constantin]

O tu Ninlil să ştii când m-ai certat
C-am vrut să mă arunc în Eufrat
Dar m-a oprit ca vieţii să-i tai firu'
Cu raza lui luceafărul Nubiru
Şi m-a salvat parfumul de magnolii
Atunci când versuri zgâriam în dodii
Cu stilul pe tăbliţa mea de lut.
Vrând să te recreez, eu m-am temut
Că nu voi mai păstra în necuvinte
Mireasma ta-n aducerea aminte.

Vecinii tăi cu toţii mă socot
Stihar nebun, ce nu ştiu să înot,
Când nopţi întreagi cântând, lângă privaz
Le chem nesomnul şi le fac necaz.
Cu pâră grea au mers spre-a nu da greş
Chiar la măritul rege Ghilgameş
Şi-n aspre vorbe ei au conceput
Pedeapsa mea pe lespedea de lut
Spunând că zeii –l iartă de păcat
De voi fi înecat în Eufrat.
Iar vina Sa în faţa lui Iştar
Mai mică-i decât bobul de muştar.

O suflete oloage, orbi ce sunt,
 Cum de nu văd că pururi prin cuvânt
Chiar dacă voi pieri luat de val
Rămâne nemurirea ta pe mal.

[Corina Militaru]

Amuzant! :) 

[Camelia Ardelean]

:-)) Interesantă viziune și amuzantă, în același timp!

[Ion Lazăr da Coza]

Semn amuzat de lectură.

da Coza

[Sofia Sincă]

Biet Sanherib!... până și parodie pare a fi nătâng. :)))

O parodie drăguță, punând la înaintare naivitatea îndrăgostitului.

Versul 8 din prima strofă este ieșit din ritm.

În rest, un zâmbet îngăduitor smulge parodia.

Sofy