Psalm II

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Toate câte-au fost, toate vor să vină;

Vom trăi iar timpul în neguri de tină,

Şi-n fiorul mării ce în ape arde...

Ochii Lui de şoapte sunt stele bastarde.

Toate câte-au fost, toate vor să fie;

Pe un veac de taină albă, sidefie,

Sunt doar cei ce-or crede pe altarul sorţii...

Doar în Înviere şi-n tăcerea morţii.

Toate câte-au fost, toate vor să fie;

Pogorâri de îngeri - albă sindrofie;

Toate le-oi vedea dincolo de ceruri,

Din cupola lumii plină de misteruri.

Ce va fi să fie, a mai fost odată,

Cu trădări de iude, cu chipuri de fată,

Cu dumnezeirea 'Celui între plângeri

Ce-a 'nrobit păcate cu-ale sale frângeri.

Ce a fost să fie, o să fie iară!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mihaela,

Îţi mulţumesc pentru popas! Da, l-am scris din tot sufletul!

Cu admiraţie,

[Mihaela Roxana Boboc]

Şi-n fiorul mării ce în ape arde...

Ochii Lui de şoapte sunt stele bastarde.

Frumos! E scris cu iubire. Apreciez!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă da Coza,

Încântat de trecere şi vorbele lăsate la mine în pagină! Mă bucur dacă vă place!

Complimente,

[Vasilisia Lazăr]

Mie mi-a plăcut. Curge frumos, e cuminte și e scrisă/spusă din inimă, așa cum îi stă bine unui cântec religios.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Referitor la psalmi... eu mi-am expus punctul de vedere. Referitor la poezia religioasă (psalmul intrând în această categorie) aş putea adăuga că ar trebui să se ţină seamă, atunci când vorbim de modernizare, că el face referire la raporturile cu Dumnezeu... nu-l pot asocia pe Dumnezeu decât cu imaginile din biserică sau cele din icoane. De aici şi limbajul simplu folosind oarecum termeni cu o conotaţie religioasă.

Am înţeles de la primul comentariu că nu agreaţi acest gen literar şi am spus că vă respect părerea în calitate de cititor. Mă bucur atunci când sunt păreri diferite... aşa îţi poţi îmbogăţi cunoştinţele şi fac referire la mine.

Nu ştiu dacă se poate moderniza psalmul! Eu, cel puţin, mă feresc să inventez ceva în domeniul literar... de aici probabil şi viziunea mea.

Dar, aşa cum spuneţi şi dumneavoastră, este doar părerea mea... nu este obligatoriu a fi luată în considerare.

Vă mulţumesc încă o dată, doamnă Sincă, pentru precizările aduse!

Complimente,

[Sofia Sincă]

Tocmai, că pslamii au suferit modificări de-a lungul timpului de când au fost scrişi, de la David încoace, tocmai de aceea ei mai pot suferi modificări. Fiecare, cei care i-au compus, i-au compus pe limba lor, în exprimarea lor, modernă sau ne. De ce să ne cramponăm de exprimarea limbii de acum 150 de ani? După mine, totul se modifică, nimic nu e bătut în cuie. Mai ales poezia, fie ea de orice fel. Sunt curente noi sau cele vechi înnoite, modernizate. Cu cât sunt mai mulţi poeţi, cu atât de mult vor lua alte forme poeziile. Chiar şi cea religioasă... De ce neaparat trebuie scrise în simplitate de forma cea mai majoră? Unde scrie asta? De ce să copiem pe înaintaşi. Eu înţeleg că trebuie să-i depăşim. Oare numai pogorâre are conotaţia de a veni jos, la noi? Coborâre nu înseamnă acelaşi lucru?

Desigur şi eu doar mi-am exprimat părerea, în calitate de cititor. Pe mine nu mă satisfac astfel de poezii, de la autorii asupra cărora mi-am format o anumită părere, iar aceste scrieri îi trag în jos. În general nu mă satisfac astfel de creaţii, simpliste, indiferent de mesaj. Dar nu trebuie să scrii pe gustul meu.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, domnule da Coza, de trecere! Este punctul dumneavoastră de vedere pe care îl respect.

Consideraţie,

[Ion Lazăr da Coza]

De data aceasta nu am găsit măcar un vers care să iasă „din front”. O creație lineară, ca sute de acest fel. (Am subscris Sofiei.)

da Coza

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Stimată doamnă Sofia Sincă,

Vă mulţumesc de trecere şi de părerea expusă în comentariul dumneavoastră! Permiteţi-mi şi mie să îmi spun părerea referitoare la psalmi.

Din punctul meu de vedere psalmul face şi el parte din genul liric, dar este după umila mea părere, ceva mai diferit. Psalmul, plecând de la psalmii lui David, continuând cu psalmii lui Tudor Arghezi, cu psalmii moderni al lui Alexandru Macedonski... până la psalmul lui Lucian Blaga, menţionând aici şi parte din poeziile Zoricăi Laţcu (Maica Teodosia) - multe din ele pot fi considerate psalmi - nu se încadrează nici în formula clasică nici în formula modernă de poezie.

Ce-am vrut să spun?...  asta referitor la observaţia dumneavoastră privind ritmul şi rima... ei nu au constrângeri prozodice de nicio natură. Acest lucru l-am exemplificat citând autorii de mai sus.

În altă ordine de idei, din cunoştinţele mele, cred că la psalm semnificativ este mesajul în detrimentul formei poetice... de aceea găsim mai puţină metaforă, mai puţine figuri de stil literare decât la celelalte genuri de poezie. Mergând mai departe am observat că limbajul este relativ simplu, cât mai puţin încărcat şi în general destul de direct. Dintr-un anume punct de vedere este corect pentru că nu te poţi ruga lui Dumnezeu, nu-l poţi invoca decât într-un limbaj simplu, accesibil oricui. Aşa cum spunea o prietenă bună "Dumnezeu este Iubire" şi iubirea se exprimă simplu. Aşa este am folosit cuvinte, cum spuneţi dumneavoastră arhaice... poate... eu le-aş introduce în zona limbajului religios, căci în definitiv psalmul este o scriere a genului lirico-filosofic (zic eu) având conotaţii religioase.

Acum, câtă valoare literară au? Nu ştiu să răspund... însă, ce cred eu, este faptul că psalmii se valorizează prin mesajul transmis celui ce-i citeşte.

Cât sunt de contemporani sau cât de arhaici? Iarăşi o întrebare la care nu pot răspunde.

Asta este părerea mea şi totodată explicaţia viziunii mele referitoare la psalmi. În consecinţă, am procedat după cum se vede.

Am expus şi punctul meu de vedere... acesta nefiind în contradicţie cu al dumneavoastră ci mai degrabă diferit ca şi abordare. Indiferent, voi reflecta şi la propunerea dumneavoastră pentru că este de luat în considerare.

Vă mai aştept părerile şi comentariile!

Complimentele mele,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Ana Cîmpeanu, de popasul făcut pe pagina mea. Aşa este... misteruri este licenţă poetică; asta am şi intenţionat. Mă bucur dacă vă place textul meu. L-am scris din toată inima... mă bucur de observaţie!

Complimente,