probabil am greșit ziua în care să aprind lumina

[Romita Malina Constantin]

mă privești abia acum
după ce am fugit din oglindă
am scos cearcănele din nopți
și am dat ultima petrecere
în care stelele au rămas fără ochelari

cadru după cadru mişcă inima
dansul
unde oamenii au uitat evantaiele
iar pielea mea a devenit prea mică
pentru tălpile cele noi

când mă ating de tine
văd un ecran imens
în care primăvara lipește flori pe fiece respirație

e gândul acela cum că venele sunt prea subțiri
pentru două cuburi de ciocolată
ce rătăcesc și se clatină învățând duplicitatea

într-o zi am să te desprind de trup
chiar de ai să mă ții cu mâinile
imaginează-ți cum degetele se adâncesc
de parcă foamea lor e fără sfârșit
o să simți cum te desfac
ca pe o fantezie nespusă nici ție însuți
voi lăsa lumina aprinsă
împăturită cu ochiul meu

poate e încă devreme să bem vin

în liniștea mea
se întinde orașul cu baloane roșii
pe care îl știm amândoi

[Romita Malina Constantin]

Oooo!Vizita ta ma onoreaza Rodica!

[lecu rodica]

Ma bucur sa te regasesc,am citit cu interes poezia ta,da,stilul de versificare modern,o,ceva din Nichita parca ne infioara,descrieri palpabile,la vedere...

Culori aprinse,simtaminte vii...

Deja ai aprins lumina!

[Romita Malina Constantin]

...pai te invit in orasul rosu Augusta!

o zi ...rosieeee!

[Romita Malina Constantin]

Multumesc Sooofy!!! E mare lucru ca cineva sa iti spuna a recunoaste stilul 

[Romita Malina Constantin]

ard si racoresc,racoresc si ard....

o zi minunataaaaaa!

[Chris]

Versuri încărcate de frumuseţe şi senzualitate - aşa se întâmplă când scrii în oraşul cu baloane roşii! :))

[Sofia Sincă]

Recunosc o poeziei incitantă... Recunosc stilul Mălinei. Profund şi încântător, cu tenta lui erotică, provocatoare, infiltrată între metafore romantice care aduc patima dragostei pentru poezie.

Admiraţie deosebită, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

când mă ating de tine
văd un ecran imens
în care primăvara lipește flori pe fiece respirație

Versurile tale ard, Mălina!