Prigorile din zori muriră mai demult

[gabriel cristea]

Se înnădise lăcomia-n surda lume, 

Ca o pecingine de spațiu și de timp;

Toți își vindeau pământul sfânt pe-un anotimp;

Și caii noștri murgi se disipau în spume. 

Progresul orb ambutisa la valțul morii

Moșnegi cu albe bărbi și palme de argint;

Din rădăcinile amare de absint

Creștea beția tinerimii iluzorii… 

Școliți la facultatea artelor frumoase

Loveau imaculat troițele de lemn

Și le ardeau mocnit, mocnit în untdelemn, 

Să nu rămână semn de cruce sau de oase. 

Poeții-avangardiști serveau lacom lăcuste;

Prigorile din zori  muriră mai  demult;

Mai năluceau cirezi venind ca un tumult;

Iar vântul se-ascundea prin casele lacustre… 

Copii robotizați își înjoseau părinții

Ce i-au ținut prin școli cu laptele de cuc;

Și totuși, retrograzi, cu inimi în surtuc, 

De bine îi vorbeau, de-mbujorară sfinții! 

 

De-a-ndoaselea se răzvrătea și tot firescu'

Politica era în felul următor:

Să vindem ape, gaz, câmpii și Vârf cu Dor

Și-n debara să-l izgonim pe Eminescu! 

Se-nvâltorau pe cerul Daciei acvile,

Trădările erau deziderat de stat, 

Și saltimbanci cu-arginți stăteau la-ngenuncheat, 

Privind cum țara lor e ruptă de cămile. 

Se puse-un ștreang de foc în gâtul țării mele, 

Ca un blestem  ursit de cei mai vechi profeți, 

Iar gâdele era străin de dimineți

Și îi bătea în tălpi potcoave și caiele… 

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii și aprecieri! 

[Ada Nemescu]

Cât de expresiv! De-a-ndoaselea se răzvrătea și tot firescu'

... Iar gâdele era străin de dimineți

aDa   

[Pop Dorina]

Un protest pe care-l aplaud.

[Manuela Munteanu]

Lucrau la fabrica de-mpachetat păcate

Și își vindeau istoria cu mâinile lor ciunge.

Habar n-aveau că țara se apară cu sânge,

Nicicum cu triste arme de împușcat deziderate.

O interesantă privire panoramică (ușor mioapă:) a unor situații de fapt. Un fel de ,,Amor patriae nostra lex". Repet: interesant!