poemul degetelor deformate

[LUMINITA SCOTNOTIS]

poemul degetelor deformate

 

înălțându-se printre genele timpului

iarba tăcerii

la tâmple-mi crește multă

în arsura ce mă sfâșie

îi ascult bătăile inimii

virgine ecouri scormonesc străine

verdele turnat în pupila visului

 

nebun de  iubire

țesut-ai  ape-n liniști  răstignite

sub carnea zborului prin mine

toarnă-te curcubeu în noapte

jinduită podoabă

pe buzele reci neîmblânzite răsărituri ard

în foame de tine

 

se-mprăștie-n violete petale amarul

și nu știu cărui anotimp mă vei reda

în veșnicia insomniilor

fluturi ai simțirii se leagănă

în poemul deformatelor degete

dar știi

bogățiile mele-s nenumărate

 

al cerului praf inundă vederea

păsuindu-mi sensul

 

primăvara vămilor a sosit

Doamne

desfă-ți zidurile

și mângâie-mi palmele

 

[Vasilisia Lazăr]

Bogățiile tale-s nenumărate. Una din ele-i talentul. Prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie de dragoste, de chemare, de dorință de împlinire.

Metafore alese.

da Coza

[Sofia Sincă]

Mesaj codificat în versuri. Iubind doar, vom descoperi comorile dintre iubire şi realitate, sacrificând vis, dor, vom putea pluti deasupra acelor ce le-am trăit şi vom găsi poarta vămilor. Îmi plac teribil ultimile trei versuri. Sună ca o rugăciune absolută.

Însă nu ştiu în ce sens ai folosit cuvântul ''sade''. În DEX am găsit două semnificaţii ale lui, regionalisme de fapt, care nu prea au legătură cu poezia şi nici nu-i stă bine în context. Dar mai ştiu că tu ai întotdeauna cuvintele la locul lor...

Admiraţie, Sofy!