poate...

[nicolae vaduva]

poate vii

poate că o să-mi fii caldă și aproape

tropicală

 

strada mea casa ferestrele

perdeaua trasă de un colț

ceașca de cafea pregătită pentru ora deschiderii

 

poate că vii

te aștept sub portalul în sepia

al unor insomnii tăioase și profunde

prin care număr toți ochii ce nu m-au privit

toate buzele ce au camuflat cu zâmbete

isterii placide monotone

 

știu că urăști vămile

felul în care am aranjat gara aeroportul destinul

ifosele de cutreierător prin feminitate

 

știu că nu-ți plac versiunile în care te-am învelit

variantele în care îți deschideam ușor nasturii

fermoarele

 

știu

 

poate vei veni

strada mea casa...

[Gabriel Cristea]

Reverberează plăcut acele fermoare... :)

[Mihaela Popa]

frumos, foarte frumos!

[nicolae vaduva]

Vă mulțumesc și vă aștept mereu în pagina aceasta, sub „portalul în sepia” al insomniilor mele!  

Cu respect,

nicolae

[Ion Lazăr da Coza]

Ce stradă, ce casă? De ce nu i-ai spus că scrii?

da Coza

[Sofia Sincă]

Poem construit pe iluzii, dorințe - călăuze ale existenței. Un poem idealist,  o rătăcire divină într-o oază de singurătate, construit prin metafore expresive, într-o corespondență realo-imaginară. Încărcătura dintre dur și sensibil, frânturile tăioase, lanțul mirific de pe parcursul întregului poem fac să apară fiori lirici.

te aștept sub portalul în sepia

al unor insomnii tăioase și profunde

Un poem strălucitor!

Felicitări!

Sofi

[Valeria Merca]

...

știu că urăști vămile

felul în care am aranjat gara aeroportul destinul

ifosele de cutreierător prin feminitate... - trei versuri cât o întreagă poezie

Cine știe? Eu zic că nu doar poate...

Am citit cu plăcere

[Mihaela Suciu]

Poate a ieșit să ia o gură de aer, să-și limpezească gândul! :)) 

,,poate..." - o văd ca pe-o epistolă a așteptării: plină de iubire, de recunoaștere a unor imperfecțiuni, cu insomnii și speranța lui ,,poate", dar... 

O femeie puternică nu v-a reveni, fiindcă se iubește așa cum este, în propria versiune pe care și-o modelează singură, se adaptează, iar când pleacă, pleacă definitiv; și-a consumat toate resursele! 

Dacă tot e ,,ora deschiderii", domnule Văduva, ne teleportăm la o cafea! :)) 

Cunoaștem culoarea sepia, dar va rog să ne dați coordonatele portalului. Dacă e secret, va invit, aici, la comentarii! Știu că sunteți expert în scrisul cu mâna stângă: 
să-ți spun că scriu cu stânga 
al dracului de bine
Puteți scrie ca da Vinci, în oglindă, ne descurcăm! :))

Mulțumesc!