duda

[nicolae vaduva]

ai făcut sirop de dudă?...

și peltea din dude faci?...

duda e un fel de rudă

pentru noi cei mai săraci.

pentru dudă

nu-se-asudă,

duda seamănă c-o mură

care crește prin copaci

să ne pice pleașcă-n gură...

fă-i și țuică!...

fă-i din dude

cu cotorul prins în dud...

bea din dude,

bea de dudă, nu de

prune coapte-n sud!...

dudule, măria ta,

cu coroana aplecată,

dă-ne dudă distilată,

dă-ne duda

cea mai cea!...

 

 

[Mihaela Popa]

vers adânc...

reverență!

[Ana C. Ronescu]

Un adevărat imn închinat dudului, într-un ludic polivalent.

Nu știu cum o fi în alte locuri, dar pentru Bărăganul copilăriei mele - unde pământul este, încă, binecuvântare și blestem - acest copac e osatura banalului util, dar care poartă-n fibra lui geniul mătăsii.

Îi mulțumesc Mihaelei pentru amintirea modestelor mele texte, iar dumneavoastră pentru gentilețea de a mă declara învingătoare într-un război fără războinici. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Remarc și eu filozofia de viață din spatele dudei.

da Coza

[Mitică Horlaci]

Semn de lectură!

[Valeria Merca]

...

dudule, măria ta,

cu coroana aplecată,

dă-ne dudă distilată,

dă-ne duda

cea mai cea!... foarte sugestiv redat acest final; poezia e... cea mai cea:)

Admirație!

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, m-ați umplut de dude! :)   

E de bine, să fie cât mai multe ,,fructe"! - ca o compensare și o recompensă, fiindcă am renunțat la mass-media plină de ,,dude". 

Fiindcă pomeniți de ,,dudă", refac triunghiul amico-ludic: Ana C. Ronescu și Nicolae Văduva (doi poeți cu liric inteligent, original) și io (cititorul). Ana surprinde ,,dudă" în două ipostaze: ,,eul meu murdar de dude negre" -  http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/c-teodat-1 și dudă ca fiță, care își reneagă tulpina declarându-se căpșudă: http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/renegare-stru-oc-mi... 

Faptul că azi îl comemorăm pe Mihai Eminescu, poezia mă îndeamnă să cred că este un elogiu adus ,,Luceafărului": 

dudule, măria ta, 
cu coroana aplecată, 
dă-ne dudă distilată, 
dă-ne dudă 
cea mai cea!... 

și Limbii Române (copacul dud) -  fructele fiind accesibile tuturor: pentru dudă/nu-se-asudă, dudele fiind cuvintele: cu cotorul prins în dud... 

Există două întrebări referitoare la ,,dulceața" limbii: 

ai făcut sirop de dudă?... 
și peltea din dude faci?... 

precum și îndemnul de-a extrage esența ei: fă-i și tuică!... si de-ai păstra originalitatea (fără adaosuri externe): 
bea din dude, 
bea de dudă, nu de 
prune coapte-n sud!... 

Dudei i se mai spune agudă, iar cuvântul ,,necopt" e (pentru mine) ca o ,,poamă"  precum ,,agurida". 

Sper să ne mai bucurați cu ,,extrase de dudă", domnule Văduva! Precum Gică petrescu: ,,Hai să facem o beție, bea, bea, bea..." :)) Cred c-am ,,duduit" destul.

Mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Onor dudului!

Undeva în adâncul sufletului nostru știm că merităm mai mult, știm că trebuie să fie și locuri mai bun pentru oameni, lipsite de dureri şi dificultăţi chinuitoare. Dar noi avem parte doar de dude. Dudul - simbolul țăranului român, dar și simbolului sărăciei lucie. Nu știu dace există, cel puțin în sudul țării, gospodărie fără un dud... El este simplu de întreținut, crește repede, face umbră și face dude...

O poezie cu temă simplă în aparență, dar cu filosofie adâncă. O filosofie a poetului plin de saturația sărăciei în care se zbate poporul său, deși mi-a trecut pe lângă ureche (respectiv ochi) că el nu trăiește în țară.

tuică, - presupun că țuică ai vrut. Fac remarca deoarece, la tine nu se știe niciodată clar, cuvintele... :))

coroana a plecată, - cred că e în plus a-ul dintre cuvinte.

Am citit cu deosebită plăcere și am apreciat,

Sofi