Plouă-n Moesia

[Gabriel Cristea]

Plouă-n Moesia* cu lacrimi de sfinți;
Pe troianele verzi, stejarii cuminți,
cu vechi rădăcini, se preling bizantin
prin frânte bazilici, în ritm sanguin.

Se spintecă naltul cu murmur de Christ;
Miroase a bahnă, a mir și e trist;
Se simte-n genuni torentul ce curge
prin os de martir - șuvoaie de sânge.

Se zbuciumă ploaia - cenușă de nori -
prin suflete albe, prin trupuri de zori,
bătute-n piroane, pe cruci și pe cer;
Și plouă cu sfinți ce-n osândă nu pier!

Plouă cu duh de Epictet și-Astion**,
sub pași de creștin ce se pierd monoton,
prin iarba spălându-și culoarea de sorb***
din ziduri păgâne și ciocuri de corb.

Notă*

Moesia (Inferior) sau Sciția Minor - denumirea antică a provinciei romane, situată azi pe teritoriul statelor Serbia, Bulgaria și România. Geografic era cuprinsă între Marea Neagră la est, Munții Balcani și Munții Sar la sud, râul Drina la vest, și fluviul Dunărea la nord.

Epictet și Astion - martiri creștini, veniți să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, decapitați le cetatea Halmyris - Sciția Minor(azi, comuna Murighiol - Dobrogea), la anul 290 d.Ch.
sorb - Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe și cu fructe globuloase, roșii, al cărui lemn are o culoare brun-roșiatică

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru apreciere și comentariu! Dobrogea este o nestemată din punct de vedere arheologic, patristic, dar și ca ecosistem natural.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Mihaela, pentru comentarii și apreciere! Am folosit forma troiane - mai rară -, deoarece m-am referit la valurile de pământ(denumite și limes) ridicate de romani, apoi de bizantini, pentru apărarea frontierelor provinciei Moesia Inferior. 

[Sofia Sincă]

O poezie cu temă religioasă foarte bine conturată, interpretările teologice realizate pe fond liric, iar explicațiile de la asteriscuri ne dumiresc asupra denumirilor și temei, chiar. Eu iau partea tehnică a poeziei care demonstrează că și poezia cu temă religioasă poate fi înfrumusețată.

Aici, în afara mesajului care induce ideea că religia creștină, în special cea ortodoxă s-a format în zona balcanică și în împrejurimi, cu mari sacrificii, stă farmecul poeziei. Zonă încă dominată de această religie. În Grecia 98% din populație este ortodoxă. Deci, plouă cu simboluri religioase.

Apoi partea artistică a poeziei este bătută e frumos: simboluri teologice magnifice, metafore tulburătoare, atingeri sufletești.

Doar la accente m-am încurcat puțin, le-am schimbat și mi-a sunat bine.

Cu deosebită apreciere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Dobrogea e plină de mister, citesc şi văd documentare. Mă bucur când mă îndemni să caut ceva nou despre ea.

[Mihaela Suciu]

Troian-troiene, n-aş folosi forma articulată.

Mie-mi sună mai bine: prin iarbă spălându-şi / prin iarba ce-şi spală...

E binevenită nota! La noi sorbul e scoruş.

E o poezie ce-mi spală gândul necurat... picură linişte. Frumos!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc!