Piranha în gânduri

[chindea maria elena]

cu pensula muiată sulfuric

în judecăți nedrepte

cum să-i pictezi pupilei catrință de văzduhuri

lui icar penele din vise cum să-i străpungă dorul

și cerul cui

să picure în palmă un soare nărăvaș

să-i dea obol de raze să bea

și să îmbrace zilnic

în borangicul iei cum să brodez cu zboruri

sandaua vestitorului poznaș

de-o leg de smârcuri

 

ce tușă de artist îi poate negrului

lua vâna și puterea

 

și mie care înger să-mi curețe oglinda

când din tendon

gorgona

țipă

țipă

 

în urechea surdă

[Valeria Merca]

Nu de scrierea fonetică este vorba, Gerra,  ci  despre declinarea substantivului ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. (Înv. şi pop.) Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea  sursa: DEX '09 (2009).  

Dar dacă numai în şefu te  încrezi, nu mă opun!:))

[chindea maria elena]

Da Valeria, de ie e vorba - nu-s sigură de scrierea fonetică a cuvântului! Aștept pe șefu să mă lumineze, chiar de aruncă cu roșii în gramatica mea, hihihihi... Mă uitai în dicționar - da parcă tăt n-am siguranța! Am văzt ”iei” da las că puni lucrurile la punct Ionică șî ne strânje di pi drumuri pi rătăciții gramaticii, hihihi........

Te îmbrățișez cu drag.

[chindea maria elena]

Pân să mă gândesc la alții, dragă Sofy, îmi amintesc de câte ori mă surprind pe mine în ofsaid!:))) Și-atunci scot cartonașul roșu! :))) Trebuie! Și mi-e drag portul românesc, chiar de-s orășancă sadea, născută, crescută la oraș! Vacanțele copilăriei capătă culori din ce în ce mai dulci! Și vreau să păstrez elemente ale obiceiurilor și portului românesc și-n poeziile mele! Mi se pare că le țin mai aproape de sufletul meu aducându-le în poezie! 

[Valeria Merca]

...

''şi mie care înger să-mi cureţe oglinda

când din tendon
gorgona
ţipă
ţipă

în urechea surdă''

Impresionant, ca-ntotdeauna!
Admiraţie!
(borangicul iei bănuiesc că ai vrut să spui)

[Sofia Sincă]

Meditând la nedreptăți, din poem țipă starea de teamă pentru pierderea valorile nobile ale sufletului uman... Un poem cu mult nerv, cu expresii tăioase înclinate doar spre românism. Simbolurile, din tagma portului popular, utilizate, ne duce acolo cu gândul...

Am citit și am admirat,

Sofy