Pesemne, muza vrea să mă dezbrace

[Valeria Merca]

sonet

Te-nvinge setea, adâncindu-ți rana,
Deși mai stărui și asculți povețe,
Cerșești, ades, un strop de tinerețe,
Din curcubeu procuri, în taină, hrana.

Alene treci râvnitele podețe,
Când însăși poezia - suverana,
Sleită de puteri, își poartă pana
Prin cele-ntunecate fortărețe.

Un pact cu nemurirea de vei face,
Cu-aceia ce întrezăresc chemarea,
Păzea,  vei spune rimelor sărace,

Neprețuită fi-va așteptarea…
Pesemne, muza vrea să mă dezbrace -
Să-mi pună-n cârcă,-nvolburată, marea.

[Camelia Ardelean]

Un sonet foarte reuşit, Valery, da capo al fine, pentru care nu pot decât să te felicit! :-)

[Sofia Sincă]

Frumos, cu mesaj tonic dar și sensibilizator. Puterea minţii cu izvoarele înţelepciunii şi ale muzelor cu simțire poetică.

Am citit și am apreciat,

Sofi

[Tudor Cicu]

Nu că ai fi întrebat, ori cel ursit să învingă și chiar să-l plouă cu minuni și-a lăsat zborul și pe umerii mei (de cititor). Aș reda și eu acele versuri care m-au încântat, dar au mai fost, vezi jos, redate. Frumusețea sonetului însă, stă în întregul lui.  

[Mihaela Popa]

semn de admirație

[J’arrive!]

     Un poem bine structurat, cu un final grav, purtător de neprevăzut, aşa cum îi stă bine unui sonet.          (/Pesemne, muza vrea să mă dezbrace - //Să-mi pună-n cârcă,-nvolburată, marea./ - Valeria Merca - Pesemne, muza vrea să mă dezbrace)

     

     J' Arrive! 

[Ana Cîmpeanu]

Foarte frumos și inspirat mesajul! Am citit cu plăcere!