Pe muchii

[Ana Sofian]

Se scutură pe câmpuri, azi, cenușa
Am ars ca tine, omule de lut,
Deși-nchisesem dinspre soare ușa –
Să nu mi se zărească trupul slut.

Eram un semn, o floare împietrită,
O slovă aruncată pe un rând,
Neînflorita nopților, cernită,
În orga ploilor, mereu, plângând.

Mă luminase cântul stivuirii
Și înflorisem în al serii nai
Purtând pe umeri semnele iubirii
Și-al cețurilor tainic evantai.

Doar dorul către tine mă ținuse -
O pasăre desprinsă dintr-un stol;
În lumea cetățuii fără vise
Arsesem lent... o rază stinsă-n gol.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Un text original caracteristic stilului Anei Sofian.

De remarcat prezenţa figurilor de stil la nivel semantic:

- comparaţia - eram un semn, o floare împietrită,

                              ...

                              neînflorita nopţilor, cernită,

- metafora - omule de lut... floare împietrită... tainic evantai (aici găsind şi inversiunea ca figură de stil prezentă)... cetăţuii fără vise şi mai sunt.

Nu pot să nu remarc, pe lângă acestea şi prezenţa asonanţei ca figură de stil la nivelul literelor cu un puternic efect sonor: nai-evantai şi stol-gol... amplificând astfel, o dată în plus, tabloul sugerat de poetă.

O poezie de excelenţă ce te face să vibrezi creionând lectorului trăiri speciale.

Mi-a plăcut! Felicitări!

Complimente,