Dacă știam să răsădesc culoare
În tot ce-aveam și-n tot ce n-am avut,
Aș fi rămas curajului datoare
Cât să mă bucur că l-am cunoscut.
Aș fi urcat pe stâncile de sare,
Să văd cum este când aduci, cu tine,
Un fel de scoică dintr-o altă mare
Și-i spui că pentru ea acolo-i bine
Să vadă umbrele dansând la soare,
Ori ascunzându-și ochii obosiți
De-atâta dor, de-atâta așteptare,
Printre străjeri de rouă-ntineriți.
Dar s-a-ntâmplat să merg pe drumul serii.
Străin am fost și trecător voi fi;
Rătăcitor mărunt pe talpa verii,
Nisipul ce se-ntoarce-n ochi de zi.
Adaugă un comentariu
Dinca Valerian, mulțumesc pentru observații. Sincer, nu băgasem de seamă. Voi încerca o înlocuire.
Valeria, și eu încântată de trecerea ta! Mulțumesc!
Augusta, mulțumesc!
Ana, mulțumesc!
Superbe primele doua strofe, mai ales a doua. Cam multe rime in are, dar poezia place prin deosebitele ei calitati.
ce frumos!
Fiecare poem - o minunată poveste, care „fură” cititorul de la primul vers.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE