”Pe caldarâm” - parodie după ”Pe portativ” de Camelia Ardelean

[Vezi blog]

             Pe portativ                                                                          Pe caldarâm  

    de Camelia Ardelean                                                       de Nelu Preda

    

Din cenușă-au înflorit speranțe,                    În băutură-am înecat speranțe,

Le-am udat cu stropii de argint,                    Îngurgitând din cupe de argint,

Izvorâți din clipe ce nu mint,                          Sunt cleptoman și știu mereu să mint,

În iubirea fără de restanțe.                             Iar la-ntreținere am doar restanțe.

 

M-am retras cu timpul la șuetă,                   Cu alți bețivi azi sunt la o șuetă,

Încetând comerțul prohibit                            Chiar de ar fi alcoolul prohibit

Cu iluzii-aflate-n deficit,                                  Consumul tot n-ar fi în deficit, 

În plăpânda sorții piruetă.                            Și beau - subit eu cad în piruetă,

 

Azi mai țin în palme nori de vise,                Pe caldarâm adorm pierdut în vise,

Dar remarc, pe-al vieții portativ,               Sunt asurzit pe-al nopții portativ,

Câte-o notă sună incisiv,                                De-o notă disonantă incisiv,

E-un concert cu ușile închise!                       Când bat în Iad la ușile închise!

[Nelu Preda]

Merci, Sofy, pentru citire și observații. Cu prima sunt de acord, dar cu a doua nu, fiindcă ce spui tu nu schimbă cu nimic nici ritmul nici măsura versului. Sper că ai observat că am păstrat și rimele originale din poezia Cameliei.

[Sofia Sincă]

Ei... uite că la parodie te pricepi, Nelu Preda. Din sensibilitatea Cameliei ai construit imaginea bețivului zeflemitor, bădăran și insensibil. Am a-ți reproșa versul 3 din prima strofă - sună pleonastic. Dacă e mitoman, clar doar minte și versul 2 din a doua:  Chiar de ar fi alcoolul prohibit -  Chiar de-ar fi și alcoolul prohibit. Cu acest și s-a rezolvat.

În rest e binișor.

Sofy