Pânză de Corint

[Dumitru Ichim]

Drumurile

ca oamenii răsar,

din foc și iubire,

precum luceafărul

din propriul lui hău.

 

Nici unul dintre ele

nu s-a născut să fie rău,

pentru că toate trec

prin, sau pe lângă Damasc.

 

''Mi-ai luat numele,

mi-ai răpit vederea,

mi-ai spulberat cenușa

în care am ars...

Chiar marea se-aude până în Tars,

cu zdreanţa-n ecou:

ochiul nou, ochiul nou, ochiul nou…”

 

La Poarta Ochiului

în Damasc,

drumul țesătorului,

stă la coadă cu alte drumuri,

precum bunăoară depărtatele,

cărora norul le

deschide poarta de-argint.

Toate așteaptă la vamă

ale Damascului cuvinte

și sentința.

Rosti cel dintre drumuri, damaschinul:

''De astăzi înainte,

țesătorule,

chiar numele iubirii-o să se schimbe

în ''pânză-de-Corint''

pentru corăbii,

zărilor mirese,

cu preţul mult mai mare

decât îl cere crinul,

speranța,

chiar credința,

oricât ar fi puterea ei de renumită,

că numai inima îndrăgostită

cunoaște firul focului să-l țese

în pânză-de-Corint,

lumină din  Lumină.

 

[Anca Tanase]

"Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii", apostolii si poetii, "ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari".... iubirea, singura care, in ciuda fragilitatii ei, e singura care "nu cade";