orpheu n-a murit

[ION IONESCU-BUCOVU]

orpheu n-a murit

 

 

auzi cum neaua cade peste țară

ca o nălucă, ca o dulce povară,

iarna -n delir,  în alai nupțial,

un templul albastru în dans,

ne-a lovit pe toți parțial

în ritmuri macabre de vals,

dansează și fulgii pe sus,

la răsărit, la nord, la sud, la apus,

pe scena vieții e liniște mută,

ca umbra de harpe –n delir,

se fierbe otrava-n cucută

pentru sărmanul rege lear,

în cerul sacru domnul pe vatră,

cu ochiul către lumea idolatră,

o măsoară pe orbită la pândă

cu harul lui și iertarea-i blândă.

sunt mai străine dorurile-n vis,

mai calpe sufletele ni-s,

tot mai departe trena ta suavă,

tot mai aproape viața de otravă,

degeaba dezgropăm noi la cuvinte

cuvântul este searbăd și ne minte…

 

iarnă frumoasă, hofmmaniană,

lasă-mă să visez pe argint de fulgi,

cad catedralele în albul meu pur,

se-aud de neunde divinele rugi,

ce dor l-a ucis pe orpheu,

curg avalanșe pe munții cărunți,

doarme și lira în cântec de vis,

orpheu n-a murit, nu-i ucis.

 

duminică, 24 noiembrie 2013

.

 

 

 

[Mihaela Roxana Boboc]

Interesantă această strofă:

iarnă frumoasă, hofmmaniană,

lasă-mă să visez pe argint de fulgi,

cad catedralele în albul meu pur,

se-aud de neunde divinele rugi

[Sofia Sincă]

în ritmuri macabre de vals,? Valsul este un dans atât de ritmic şi dvs. ştiţi, sunt convinsă că aţi dansat. Poate fi socotit oricum dar macabru... nu cred.

Poezia are romantism dar schioapătă  pe ici pe colo la ritm, prea multe virgule încât dau tenta de scriere la liniuţă, iar rima atunci când este - simplă, simpluţă.

Cu stimă!