Odihnă

[Manuela Munteanu]

Împrumută-mi crâmpeie 

de lumină 

cu penelul ochilor tăi 

și varsă asupra-mi 

odihna încremenită 

în croiala palmelor tale!

Știi doar că mă stârnești 

și mă amesteci 

ca pe niște pietre de râu

din răstoaca inimii tale.

Mă alungi 

cu aceeași plăcere 

cu care trimiți către

cer fluturele...

cu vrerea pofticioasă 

de a-ți mângâia 

curgerea privirii

în mătasea zborului său.

Dăruiește-mi grăuntele

liniștii tale,

ca să-ți pun

în bună rânduială 

măiestria stihiilor,

iar apoi să-ți stau lipită 

de albul spatelui

și să te strâng 

cu brațele 

până la sufocarea

nopții.

[Manuela Munteanu]

Te îmbrățișez, Augusta! Mulțumesc!

[Chris]

frumos si aici...

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, domnule Mihai Oltean!

[Manuela Munteanu]

Da, este mai potrivit ,,zborului său", pentru evitarea repetiției articolului hotărât. Voi corecta. Când am folosit ,,stihii", m-am gândit la zbaterile, neliniștile sufletești, pe care orice om le poate avea. Cred că nedumerirea rezultă din faptul că am alăturat ,,măiestria". Am făcut asta pentru a nu părea că vorbesc despre o dramă, pentru a nu părea totul excesiv, dar și pentru că unele neliniști pot fi aparente, atât ca transmitere, cât și ca percepție. Drept dovadă, percepția dumneavoastră, cum că exprim o ,,suferință", deși nu aceasta este starea mea sufletească. Întreaga poezie este conturată în jurul ideii de odihnă, după descoperirea unor ,,asperități" într-o relație în care cu siguranță liniștea este mai accesibilă. Nu suferință, ci speranță, nu declamație, ci cântec. Vă mulțumesc mult pentru apreciere și sfat, domnule Gabriel Cristea! Mă bucură orice recomandare.

[gabriel cristea]

Frumos poem, parcă născut dintr-o suferință pe care o declamați continuu. Am o nedumerire:  e vorba se stihiile naturii sau de stihurile poetice? ,,În mătasea zborului său" ar fi mai nimerit. 

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc,  domnule Ghiță!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru vizită și apreciere,  doamnă Floare! Da, neașteptată confirmare a muzei mele că mă pot aventura pe un astfel de drum. Cu neîncredere am urmat-o, dar îi simt din ce în ce mai mult potențialul și puterea de atracție. Vă îmbrățișez!