sonet
Când, vlăguit, amurgul se petrece,
Iar vântul cerne frunza risipită,
Mă-mbăt, ca-n alte dăți, cu apă rece
Din raza ce mi-a fost cândva ispită.
Strângeam nectarul picurat din soare,
Să-mi fie cupa veșnică lumină!
Nimicuri îmi păreau o sărbătoare,
Cocori ștrengari mă invitau la cină.
O altă toamnă-mi bate azi la ușă…
Pe zi ce trece, mai flămând pândește
Și scormonind a vremilor cenușă
Îmi frânge răsăritul, ca-ntr-un clește.
Cât norii de granit apasă zarea,
Să știi că-n ceruri dăinuie chemarea.
Adaugă un comentariu
Cocori ștrengari mă invitau la cină.
Ce frumos! Îmi imaginez că ai și cinat cu ei!
Aici s-a pierdut un d: cânva
Felicitări pentru locul al V-lea, dragă Valeria!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE