într-o zi am să mor din dragoste,

[Maria Mitea]

doar că nu știu din dragostea cui,

când te naști în poeți și mori în poeți,
cum afli cine ți-a frânt inima,
 a înviat-o, a cusut-o cu fir de aur,
cum îl găsești pe cel ce te-a făcut cupidon,

                                                                        să arunci săgeți în aer,
să dai foc sângelui zdrobit de umbre,

să prinzi pasărea, să-i furi cântul și zborul și visele,

cum ții minte cu cine ai murit în flori, cu cine-n fulgi,
când ai străbătut eternitatea doar printr-un singur sărut,

                                                                                                         o privire,

cine ți-a arătat cât de albastră-i lumina și cât de albă e noaptea,
și care din ei ți-au deschis ochii să vezi ceața cum mângâie iarba,
să-i auzi plânsul,
să prinzi vântul când șuierâ printre buze,

agățată de liniștea stelelor,
îmi amintesc cum unul dintre ei, delicat, mi-a șoptit:

- în iarbă mor doar furnicile,
pe când un altul: - libelulele mor în zbor,
îmi place când ești tristă
                                             - infinit de tandră, 
valurile își amintesc chipul tău subțire ca pana,

pe când marea mereu uită scoicile pe mal

[Maria Mitea]

Chris, Nikol, Vă mulțumesc mult pentru lectură și cuvintele de bine! Cu mult drag și spor! 

[Nikol MerBreM]

Întotdeauna am crezut că poeții trăiesc mai mult, chiar dacă într-o (bună) zi, o să moară (din dragoste). Nu în ani, ci în liniștea stelelor, în șuieratul vântului și în ,,săgețile aruncate în aer". Restul, din dragostea cui, trăiesc ori mor, în fulgi ori în flori, în zborul libelulelor ori în iarba furnicilor, nici nu mai contează. Mi-a plăcut!

Drag,

Nikol

[Chris]

foarte frumos!

când te naști în poeți și mori în poeți,
cum afli cine ți-a frânt inima,
a înviat-o, a cusut-o cu fir de aur,

[Maria Mitea]

Alexandru, mă bucur de vizită! Mulțumesc mult de semn! 

Da, se poate, :)

Să trăiești tot timpul (în poezie dragostea) , dar uneori poate fi prea mult trai, 

când Poezia ne vrea dezgoliți, 

dezgropați, 

deshumați, 

 vrea să ne descoperin goliciunea - 

să păstrăm în noi un spațiu gol, 

în care să avem unde să ne-ntoarcem ca acasă,

fiecare respirație, fiecare viață

este 

începutul golului

care nu te va părăsi niciodată, 

Nu ne va părăsi. Nu ne va părăsi, pentru că

nu are încredere în cel cu care ne distrăm,

ne întreținem

:)

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere deși îmi place să cred că din dragoste se poate trăi!!

[Maria Mitea]

MUlțumesc din inimă, Ada! MĂ bucur că ți-a plăcut! Te  cuprind cu mult drag! 

[Ada Nemescu]

" Cu cine ai murit în flori, agățată de liniștea stelelor?"

"În iarbă mor doar furnicile..."

Spectaculos discurs de dragoste!

Te felicit, aDa

[Maria Mitea]

Mulțumesc din suflet, Vasilisia! 

” când te naști în poeți și mori în poeți,

Oare nu e mai corect când te naști între poeți și mori între poeți? - e vorba de muză, ea scrie, 

Muza spune ”într-o zi am să mor din dragoste” - doar că nu știu din dragostea cui, ( că Muzele nu mor niciodată) 

:) 

Cu mult drag! 

(corectat)

[Vasilisia Lazăr]

E a treia poezie pe care ți-o citesc în seara aceasta și rămân la fel de uimită. Minunat, Maria! Minunate metafore! Extraordinare trăiri! Felicitări!

când te naști în poeți și mori în poeți,

Oare nu e mai corect când te naști între poeți și mori între poeți?

cum ți-i minte / cum ții minte 

care din ei ți-au deschizi ochii / deschis

mângâie iaba / iarba

La sfârșit, trebuie punct.

Atenție mai mare la editare!

[Maria Mitea]

Valentin, mă bucur că ți-a plăcut,

- vii sunt cuvintele, doar dacă le-am lăsa să fie ... ca pasărea-n crângul ....