Nimic nu s-a schimbat pe-această lume

[gabriel cristea]

Și s-a decis, din Epoca de Piatră, 

Ca ei să pună taxă pe rupestre. 

Au vrut mai mult, pe focul stins din vatră, 

Pe sfincșii blânzi ai viselor celeste. 

Își ia tain de pe câmpia lunii

Această societate primitivă, 

Ce-omoară sistematic azi lăstunii

Și-și arcuiește crima în derivă. 

,,Curmați pământul vostru care geme

Precum canida-n lanțuri muribundă!” 

Se-aud răcnind, prin cruntele sisteme, 

Bipezi setoși ce lumea ne-o inundă! 

Ne cer tribut pe sângele din vene, 

Pe freamătul ce saltă din izvoare;

Și ne-amețesc cu virtuale pene

Topite-n zborul păsării solare. 

Nimic nu s-a schimbat pe-această lume, 

De când ne învârtim  prin negre-abisuri;

Pământul blând e guvernat de spume

Ce năruie foșninde paradisuri… 

[Chris]

foarte frumos, ironie fina...

[Mihaela Popa]

un adevăr dureros, bine scris

am rezonat tare cu

"Ne cer tribut pe sângele din vene, 

Pe freamătul ce saltă din izvoare;

Și ne-amețesc cu virtuale pene

Topite-n zborul păsării solare. "

[chindea maria elena]

Ce este sigur este că trebuie să-nvățăm, iar și iar, lecția iubirii! Cu toții! Unii o pornesc mai greu, de la start și merg înapoi!:) Discutam cu o prietenă despre ce se-ntâmplă pe planetă. Și concluzia a fost că „cei răniți, rănesc”!  E greu de ieșit din roata hamsterului! Victimele devin călăi! Trebuie să ai conștiință de sine să ieși din roată! Să îmbrățișezi lumea cu iubire, fără să mai simtă nimeni nevoia să asuprească aproapele pentru a se simți întreg! Până atunci, suntem fiare! De la microcosmos la macrocosmos! Omenirea se vindecă când fiecare membru al ei se vindecă. Până atunci, suntem încă în Epoca de piatră sub voaluri! Și poeții trebuie să tragă semnalul de alarmă al trenului vieții, Gabriel! Bun poem, asumat!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Dan, de comentariu! Cu prietenie! 

[petrut dan]

Un fel de new age alternativ, prin anii '90 cântam cam așa cu background ul agresiv iar vocea cu aparență soft, dar încercam și cealaltă variantă, îți dădea impresia de spațiere mai bună a frecvențelor, aici baza este puternică și uneori se potrivește cu lirismul specific formației tale, dpmdv un experiment! Cu prietenie!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Lisia! De la un timp sunt covârșit de atâtea mizerii ce se petrec sub ochii noștri, de această societate a crimei multilateral dezvoltată... 

[gabriel cristea]

Mulțumesc mult, Alex, de apreciere! 

[gabriel cristea]

Amanda, cel ce scrie poezie este dator în fața propriei conștiințe să scrie și  despre nedreptățile sistemului în care trăiește, asumându-și  ceea ce scrie, precum și eventualele riscuri (deocamdată nu mai e cazul la noi, ca în alte țări, dar nu se știe niciodată). Sunt prea multe exemple de poeți care au suferit detenția sau au fost asasinați, așa cum din păcate se mai întâmplă și azi sub ochii noștri. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica! Ceea ce putem noi să facem este să ne manifestăm liric revolta și, da, să ne asumăm și să punem în practică, atât cât ne țin puterile, ceea ce scriem. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, de comentariu și apreciere!