circumvoluţiunile mele atipice
genetic contaminate
de rebeliune existenţială
au rămas scurtcircuitate fatal
din clipa scrijelită pe răbojul destinului
când nimbul tău mult prea albastru
s-a izbit vremelnic
de ecoul întemniţatului meu suflet
am urcat un milion de trepte cu tine
încătuşati în acelaşi vis
am atins un petic de cer
şi am gustat puţină ambrozie
apoi nimicul s-a întins din nou
ca o lavă pe câmpii înverzite
alerg bezmetic
orb prin trecut
strig în noapte
cuvinte necunoscute
împărţit între ieri şi mâine
mă întreb inutil
cine sunt
unde-mi eşti
Adaugă un comentariu
cu drag, va multumesc !
Mi-a plăcut! Un flash pentru suflet!
Poemul, practic are două părți: cea academică și cea lirică.
Simpatică și una și cealaltă.
Un flash neurologic!
Fără fior liric fiind, textul rămâne doar un strigăt.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE