Nedespărțită jertfa în luciul pumnalului

[chindea maria elena]

inima și-a aflat cerul în ochii tăi

am reușit de-atâtea ori să fentez vămile
cianoticei clipe
nu mi s-au deșirat galaxiile
de pe buze
nenumărați Iuda s-au înghesuit să-mi dea sărutul viermănos
care-ți trimite în exil edenurile și-ți toarnă arsenic
în vene
cu toată glazura trădării pe care oameni de tablă mi-au turnat-o
peste feliile zilei
mâinile au refuzat să lipească pustiurile

doar a soare miros celulele mele
promit că n-am să locuiesc
în aceeași iubire cu nimeni care nu îmbracă dimineața
cămașa morții
ca pe o togă imperială

am știut întotdeauna alesul e doar la o respirație distanță
și un har acceptare

decupează orizont spre tine
carnea însetată
iubite
sângele meu întoarce nămeții depărtărilor
are licență stelară
(prin ce inginerie financiară obținută mai bine nu întreba)

după ce-am iradiat metastazele așteptării
și am eliberat vulturii
din capilare
am extras rădăcina pătrată din ispită

matematica vidului beatific
și-a dat corijența în bordelul fantasmelor iar și iar

interdicția de a te locui zeic
a fost abolită

vezi cât de ușor uit la ce folosește o pleoapă

[gina zaharia]

sângele meu întoarce nămeții depărtărilor
are licență stelară

Are, are!!!!

Admirație, draga mea, pentru zborul tău neobosit! Așa ne mai povestești și nouă cum e să locuiești zeic! :)

[Ion Lazăr da Coza]

vezi cât de ușor uit la ce folosește o pleoapă   

Visătoare cum ești, uiți s-o ții deschisă... :))))

Drag,

da Coza

[Valeria Merca]

 

''vezi cât de uşor uit la ce foloseşte o pleoapă''

 un abis (liric), Gerra! Zău, aşa, eşti inepuizabilă!
Admiraţie!

[Sofia Sincă]

Năzuința ieșirii din întuneric întreține o tensiune interioară, precipitată într-un ecou prelung, tulburător, reluat mereu. Dar voința alege lumina, în pofida furiei și a fricii.

Meditații, combinaţii metaforice dintre lumină şi întuneric, bine şi rău, fapt ce defineşte natura umană.

Tulburător și frumos!

Sofy