(Ne)fericirea

[Camelia Ardelean]

Cu pași molatici pleacă fericirea,

Își strânge jucăriile de-o vară,

Nisipul nopții face să transpară

Un drum predestinat spre... nicăirea.

 

Pe ulițe de gând, întortocheate,

Pășește stins o nouă refulare,

Sub aripi dezbrăcate-n vestiare,

Se curmă zborul clipei deșucheate.

 

Născută prematur, nefericirea

Își leapădă lichidul amniotic –

Carcasa visătorului nevrotic,

Ce-și spânzură-n confuzii rătăcirea.

 

La masa-ntunecată a tăcerii,

Singurătatea, până la demență,

Proclamă, insolvabilă, clemență,

În freamătul empiric al căderii...

 

 

[Camelia Ardelean]

Doamna Ardeleanu (aproape tiza mea, ne desparte un singur "u") :-), mă bucură popasul dvs. în pagina mea! Vă mulțumesc mult pentru semnul de apreciere lăsat! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Dragă Adelaide, mă bucură sincer interesul tău pentru creațiile mele! Poate greșesc, dar părerea mea este că nu e ceva rău să avem, fiecare, stilul nostru propriu, "amprenta" noastră, din contră, asta înseamnă că nu copiem pe nimeni și suntem noi înșine, chiar și în poezie! Ca urmare, nu văd de ce ar trebui să ne dezbărăm de el (de stil)! Stai liniștită, și eu dau zilnic, everywhere, peste (unele) poezii de la care mă abțin (cu greu!) să comentez! :-) Am considerat că e mai bine așa, orice opinie fiind, oricum, subiectivă! Adevărul e la mijloc, întotdeauna!

Referitor la versurile mele, citate de tine, ele reliefează realitatea dură a zilelor noastre: generații întregi de nevrotici, dependenți de tabletă, PC, TV, telefon mobil, droguri, sex etc., visând la cai verzi pe pereți, rătăcind confuzi, fără o direcție precisă... Repet, poate greșesc din nou, însă aceasta e percepția mea actuală asupra lumii și... nu numai a mea! Îmi pare rău, dar nu aveam cum să redau mai frumos un adevăr atât de evident (scuză-mi pleonasmul!)! :-) Cu drag,

[Valeria Merca]

Camelia,
exersând scrisul, ne conturăm un stil propriu, de care cu greu ne putem dezbăra (la nevoie:)). Cum mai spuneam, am urmărit ascensiunea ta pe acest site şi ştii bine că au fost unele creaţii la care m-am abţinut să comentez. Părerea mea sinceră este că utilizarea unor cuvinte mai puţin potrivite în construirea figurilor de stil reduce din valoarea textului. Un exemplu:
Carcasa visătorului nevrotic,
Ce-şi spânzură-n confuzii rătăcirea.
E doar părerea mea. Aşteaptă şi altele.
Cu prietenie,