Ne-am rătăcit prin flori

[Vezi blog]

Din tot ce fi-va să se-ntâmple între noi
A mai rămas o nedeschisă poartă,
La care-aşteaptă fluturi cu aripile-n ploi
Şi-un anotimp uitat la început de soartă.

Ne-am rătăcit prin flori şi sute de cuvinte
Uitând că sunt zăpezi şi friguri ce ucid,
Şi nu ştim unde-am pus aducerile-aminte
Pierzându-le mireasma prin fiecare rid.

Prin jurăminte sacre şi zâmbete bolnave
Am tot sădit pustiuri şi ţărmuri fără mari,
Sperând ca printre gesturi şi umbrele firave
S-aducem mai aproape aceste depărtări.

Sunt zile fără soare şi nopţi fără de lună,
Săruturi îngropate prin şoapte nerostite,
Păcate neiertate din tot ce-a fost furtună

Sunt lacrimile noastre de fulgere lovite.

Atât de multe-s astăzi trăite doar de noi
Şi de-o mai fi să-ntâmple ceva cu-adevărat,
Tu să m-ajuţi să-mpart un anotimp la doi
Şi poarta s-o deschid la cei ce ne-au uitat.

[Mihaela Roxana Boboc]

Nostalgie, definitorie pentru acest poet. Remarc a 2-a strofă.

[Chris]

O rătăcire prin aduceri-aminte. Mi-a plăcut :))

[Corina Militaru]

Şi nu ştim unde-am pus aducerile-aminte 
Pierzându-le mireasma prin fiecare rid. :) Frumos!

[x]

Melancolie dulce armonie, multumesc Sofy pentru lectura si comentariu!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Marilena pentru popas si comentariu!

Cu drag!

[x]

Multumesc Iris pentru trecere si comentariu!

Cu drag!

[x]

Multumesc domnule Iordachescu, sunteti un om deosebit!

Cu pretuire!

[x]

Ana iti multumesc pentru lectura si comentariu!

Cu drag!

[Sofia Sincă]

George a trecut din nou la nostalgia lui caracteristică. Probabil această zăpadă care tinde să ne ţină în casă...

Am citit cu deosebită plăcere, versuri calde, profunfe, chiar dacă sunt pline de melancolie.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Nostalgică poezia dumneavoastră... o chemare şi o durere în acelaşi timp. Vă regăsiţi speranţa ...şi de-o mai fi să-ntâmple ceva cu-adevărat... Întotdeauna se întâmplă ceva cu adevărat, domnule Ungureanu.

Toată admiraţia pentru versul dumneavoastră!

Consideraţie,