Nașterea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu

[Olimpia Sava]

Cu nespusă prețuire, vă urez tuturor, din toată inima, SăRBATORI FERICITE!

Visul cel preaminunat
Toată viaţa i-a schimbat
Preacucernicei fecioare.
Chiar din ziua următoare,

Mai pătrunsă de credinţă,
Adâncită-n pocăinţă,
Se ruga buna Marie
Pentru ce urma să fie.

Timpul a trecut şi iată
Că fecioara-nsărcinată
Oamenilor le arată
Pe bătrânul Iosif tată.

Ar fi aspru judecată
Dac-ar fi deconspirată
Că nimic nu s-a-ntâmplat
Între ea şi-acest bărbat.

Bunul Iosif se-ndoieşte
Când Maria povesteşte 
Despre toate ce-a visat.
Se consideră trădat.

Preacucernica Marie
Este fiică, nu soţie,
Însă cine poate crede
Altceva, decât ce vede?

De aceea, e trimis
Îngerul Gavriil în vis
Şi lui Iosif întăreşte
Ce Maria povesteşte.

Inimosului bărbat
Îi vorbeşte răspicat
Despre sarcina pe care
Preacucernica o are.

Astfel Iosif a-nţeles
Că şi el a fost ales:
Pe Maria s-o păzească,
Fiul Domnului să crească.

Dar Augustus împărat
Un decret curând a dat,
Să se-nscrie fiecare
Unde rădăcina-şi are,

Pentru că voia să ştie
În ce număr pot să fie
Numeroşii lui supuşi,
Spre a fi la taxe puşi.

Cum strămoş comun aveau,
Căci din David se trăgeau,
Iosif şi Sfânta Marie
Au plecat să se înscrie

La Betleem, cale lungă
Şi au reuşit s-ajungă
Într-o seară, când pe stradă
Oameni se aflau … grămadă.

De aceea n-au găsit
Adăpost pentru dormit.
Fata s-a înfiorat.
Semne i s-au arătat

Că-n aceasă noapte-anume
Va aduce ea pe lume
Fecioraşul mult iubit
Ce-I de Domnul zămislit.

Cum durerile creşteau
Şi-adăpost ei nu găseau,
O femeie inimoasă,
I-a primit, dar nu în casă,

Ci în staulul de oi.
Cred c-aţi auzit şi voi,
Toate câte se mai spun,
Despre moşul rău, Crăciun.

Chiar și de urma să nască,
Pe Maria, s-o primească,
El nicicum nu s-a-ndurat
Şi poruncă chiar a dat

Ca bătrâna lui soţie,
Vreun străin, în ospeţie
Nu cumva să se gândească
Peste noapte să primecă.

Dar soţia lui Crăciun
Ce avea un suflet bun 
Şi în leacuri ne-ntrecută
Mai era, chiar pricepută

Ea a fost, de ajutor
Să se nască mai uşor
Fiul Cel mult aşteptat.
Staulul s-a luminat,

Iar pe cer a răsărit
Mândră stea, ce s-a zărit
La o mare depărtare,
Semn că s-a născut prunc mare.

Deci Mesia s-a născut
Paie având ca aşternut,
Într-o peşteră, în care
Era staul, de mioare.

Bătrânica cea blajină
Soţului a vrut să-i spună
Despre pruncul Cel născut,
Luminat, cum n-a văzut.

Numai că ursuzul moş
S-a umflat ca un cocoş.
Foarte rău s-a supărat
Pentru că nu-i ascultat

Şi în staul i-a primit, 
Ba, mai mult, a şi moşit.
Cum era înfuriat,
O bărdiţă a luat

Şi-a pus soaţei repejor
Mâinile pe tăietor,
Condamnând-o pe bătrână
Să nu aibă nici o mână.

Fiul Domnului, se spune,
A făcut prima minune:
Mama Lui a pus cu rost
Mâinile precum au fost.

După ce doar le-a atins,
Mâinile pe loc s-au prins,
Parcă nici n-a fost vreodată
Bătrânica mutilată.

Moş Crăciun s-a speriat
Şi-n sfârşit a regretat
Răutatea de-nainte
Şi, ca un moşneag cuminte,

În genunchi el s-a rugat,
Pruncului prea luminat.
Mama sfântă l-a iertat,
Dar o sarcină i-a dat:

Niciodată să nu moară
Şi, cu inima uşoară,
Să aducă bucurii,
Însă nu doar la copii,

Şi la tineri şi bătrâni, 
Chiar şi celor mai haini.
De aceea-n orice an
Moşuleţul năzdrăvan

Tot continuă să facă
Daruri care să ne placă.
Astfel el a devenit
Personaj foarte iubit

Şi soseşte-n miez de noapte, 
Însă uneori se poate
Copilaşi cuminţi să-l cheme
Şi s-ajungă mai devreme,

Pe la prânz, ori mai spre seară,
Aducând în sănioară
Fel de fel de lucruşoare.
Mulţi îi scriu câte-o scrisoare,

În Finlanda-ndepărtată,
La Revinieni. Pe dată
Moş Crăciun se străduieşte,
Lumea toată scotoceşte,

Dar se-ntâmplă câteodată
Însuşi moşul să nu poată
Rezolva orice scrisoare,
Chiar de are ajutoare.

Când copilul care-i scrie
Face vreo obrăznicie,
Moşul nu se mai descurcă
Şi cadourile-ncurcă,

Dar le-ncurcă-aşa de tare,
Că ajung la alţii, care
Nici măcar nu le-au cerut.
Dacă ştiţi că aţi făcut

Vreo năzbâtie mai mare,
Este bine, în scrisoare,
Să promiteţi serios
Că vă veţi purta frumos.

Știţi voi însă cum se spune:
Că orice promisiune
Trebuie şi respectată,
Altfel, sigur altădată

O scrisoare-ncredinţată
Nu va fi-n seamă luată.
Moşul este fericit
Dacă am împodobit

Bradul cu steluţa care
Este lumii vestitoare
Că pe lume a venit
Fiul Domnului, menit

Să ne scape de păcate
Şi să ne ajute-n toate.
Moşul are spiriduşi
Foarte harnici şi ghiduşi,

Mulţi şi peste tot în lume.
Îl ajută, fac şi glume…
Uneori şi lor le place
Doar puţin să se mai joace,

Dar când moşul îi convoacă
Nu se mai gândesc la joacă,
Ci la scumpii de copii
Ce aşteaptă bucurii.

Pentru cei aflaţi la greu,
Spiriduşii sunt mereu
Sfătuiţi de Moş Crăciun
Să le facă traiul bun.

Dacă cineva doreşte, 
Moşul sigur îl primeşte,
Ca în ziua de Crăciun
Spiriduş să fie, bun.

De aceea, dac-aţi vrea,
Fiecare aţi putea
Spiriduşi să deveniţi,
Celor dragi să oferiţi

Daruri, care pot să fie
O micuţă poezie,
Un cuvânt plin de iubire,
Ori un gest de mulţumire…

SCRISOARE PENTRU MOŞ CRĂCIUN
Timp mai e foarte puţin
Şi din nou moşul blajin,
Cu obraji îmbujoraţi
Şi cu sacii încărcaţi,

Va sosi la noi în case
Să ne dea daruri frumoase.
Fericiţi noi îl primim 
Şi din suflet îl iubim.

Din zăpezi îndepărtate,
Moş Crăciun le ştie toate:
Fiecare ce doreşte,
Fiecărui ce-i lipseşte,

De ni-i sufletul curat,
Dacă rău ne-am comportat,
Sau pe cine-am supărat,
Tot ce noi am învăţat…

Scrisorele el primeşte
Şi pe toate le citeşte.
Chiar de este cam târziu,
Vreau şi eu ceva să-i scriu:

Moş iubit, tu când soseşti
Totdeauna-mi aminteşti
Anii de copilărie,
Când oricare copil ştie

Că eşti moşul fermecat
Care vii neobservat
Peste tot unde-s copii
Bucuroşi că tu iar vii!

Deseori mă prefăceam,
Tu să crezi că eu dormeam;
Cu emoţie pândeam,
Pentru că mereu speram

Că voi eu norocoasă
Să te prind când vii în casă.
Şi aşa, eu adormeam,
Iar a doua zi găseam

Chiar sub perna mea dosite,
Daruri mici, dar preţuite.
Azi în mintea mea apare
Chipul mamei, zâmbitoare,

Că tu iarăşi ai venit
Şi pe toţi ne-ai fericit.
După ce-am crescut mai mare,
Doamna mea învăţătoare

Ne spunea că poezii,
Vrei s-auzi de la copii,
Cântece, chiar şi poveşti
Şi că tare bun mai eşti.

Cu plăcere le-nvăţam
Şi cu drag le ascultam.
Doamna mea învăţătoare
Cumpăra un brad, în care

Aşezam cu-ndemânare,
Pentru tine, fiecare,
Obiecte minunate,
Toate confecţionate

Din hârtie creponată,
Ori lucioasă, colorată
Astfel îmbinate, bine,
Să te bucure pe tine.

Iar atunci când tu veneai,
Rând pe rând ne ascultai,
Fericit te arătai
Şi pe toţi ne lăudai.

Darurile de la tine
Sfinte ajungeau la mine.
Cu iubire le păstram
Şi cu ele mă mândream.

……………………

Anii au trecut în zbor
Şi-au lăsat în urma lor
Amintiri nenumărate,
Care nu pot fi uitate.

Azi, în minte mi se-arată
Chipul blând de altădată,
Zâmbitor, al mamei mele,
Care s-a mutat la stele,

Zilele de neuitat,
Când ieşeam la colindat,
Prin omăt făcând cărări,
Transmiţând  în jur urări.

Oamenii ce ne-aşteptau,
Câinii care ne lătrau,
Noaptea cea întunecoasă,
Care ne-aducea acasă,

La căldură... Fiecare,
Ca pe o comoară mare,
Noi scoteam din buzunare
Ce primisem, cu-ncântare.

Uneori mi-nchipuiam
Că te văd privind la geam.
Cu blândeţe îmi zâmbeai,
Apoi iute dispăreai.

Moşule, eu cred că ştii,
Pentru dragii mei copii
Niciodată n-ai uitat
Să le dai ce te-au rugat.

Azi îmi vine să zâmbesc,
Pentru că îmi amintesc
Cu ce mare-nfrigurare
Te-aşteptau ei, fiecare

Cum, la rândul lor, pândeau
Şi nicicum nu-nţelegeau
Că tu poţi aduce-n case
Daruri multe şi frumoase

Tocmai când ei, obosiţi,
Adormeau. Ce necăjiţi
Mai erau că înc-o dat’
Ai trecut neobservat!

Moş Crăciun, azi m-am gândit
Că ai mai îmbătrânit,
Uneori mai sărăceşti,
Alteori mai oboseşti…

Cred că-ţi sunt chiar necesare
Căteva mici ajutoare;
Dacă tu nu reuşeşti
Pe la toţi să mai soseşti,

Noi, cei care am primit
Darul tău nepreţuit,
Şi-altora putem să-l dăm,
Astfel să te ajutăm.

Cred că fiecare ştie
Cât de mare bucurie
Vezi pe faţa cuiva
Care a primit ceva.

Astfel, cel ce dăruieşte
Singur chiar se răsplăteşte,
Căci în inimă el are
Bucurie, nu-ntristare!

[Ion Lazăr da Coza]

D-zeu cu mila!

da Coza

[Mihaela Popa]

La mulți ani!

[gina zaharia]

La mulți ani rodnici!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Crăciun minunat cu daruri de sănătate, copii și toți cei dragi!

[Sofia Sincă]

Versuri de anduranță.

Crăciun fericit!

Sofi

[Valeria Merca]

În stilul în care ne-ai obișnuit, dragă Olimpia Sava, ne-ai transmis mult și frumos. De bună seamă, ai un suflet mare. Stau și mă întreb: câte poezii ai scris în această postare?! 3 în 1 e puțin spus. :)  Apreciez versul frumos, dar pe un site ca și acesta, cu nume frumos: Însemne Culturale, după ce postăm revenim și mai corectăm, nu-i așa?! Există Editare și putem face acest lucru. 

Cu drag,

Crăciun binecuvântat!