cântecul lebedei
mă va legăna rotund
ca o împlinire
cine-mi ești
să mă dai afară din mine
și de ce m-ai renaște
din pântecul tău?
pe străzi obosite de pași
mirosul iubirii tale
plutește flegmatic
în fiecare colţ de cartier
e ora nouă sute
de când mor fără oprire
te bâjbâi surd
prin toate paturile
aruncate la tomberon
într-un un joc pervers
cu ași pe mânecă
și glonț pe țeava
saxofonistului de jazz
mă tem să respir
să te expir din mine
să trăiesc ?
nici nu încape vorbă
strigă-mă
cheamă-mă
minte-mă
oprește această nebunie
planetară
reiubește-mă
Adaugă un comentariu
pătimaș, cu nerv
frumos!
Adevărată nebunie planetară! :)
Am citit cu admirație
multumiri profunde
Sacru şi profan, nobil şi ignobil - poezie!
da Coza
Frumos, dinamic, puternic!
Foarte mult mi-a plăcut: "strigă-mă/cheamă-mă/minte-mă/oprește această nebunie planetară/reiubește-mă"!
Drag,
Nikol
Un poem pătimaș, unde eul poetic speră în iubire, unde sentimentele trec fantomatic peste tot, inclusiv în ghenele de gunoi. Interesante și percutante aceste scânteieri formate din elemente total diferite. Aici este miezul poeziei, a vibrației.
flegamtic - flegmatic, typo
Admirativ,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE