În propria viaţă - dizident

[chindea maria elena]

  ÎN  PROPRIA  VIAŢĂ –  DIZIDENT

  * celor prinşi în turbioanele dintre lumi *

 

dizident în propria mea viaţă iar am întârziat la marea petrecere

mi-a pus piedică un miros înţepător de legendă

şi un greiere extrădat de furnică într-o flaşnetă

să nu adorm pe cruce

în zbârnâitul dintre spete mă-nţeapă o libelulă rotind o galaxie

în coasta a treia de la soare

se declanşează o revoluţie peste care cade ninsoare de ţintirime

criza mea de identitate e o tablă a vieţii îmbâcsită de cretă murdară

gura se cască să ţipe zadarnic

doar ecou de tăcere goală îşi mistuie sfinţii din grindă şi-mi lasă

casa pustie

 

dizident în propria mea viaţă ca un refren divin am să revin

semnându-mă pe fiecare cer ce-l închideţi sub pleoapă

infinitul din iris

abisul încă o dată fărâmiţează şi râde din epidermă

când adormind merg să mai visez o lume

 

din lumină virgină încă o dată am să vă nasc...

 

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Ca poet, poţi să naşti orice... chiar şi din lumină virgină.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

adormind merg să mai visez o lume

din lumină virgină încă o dată am să vă nasc...

Extraordinară broderie de metafore! Interesantă ideea.

[Sofia Sincă]

Pentru a descoperi adevărata lumină din iubire a sufletului, grija cugetului tău, ţi-ai propus dizidenţă în propria-ţi viaţă. După ce ai împlinit penitenţa s-a împlinit şi poţi naşte sau renaşte şi alte lumi. Deci ai ajuns să-ţi împlineşti dorinţa magică, ca o minune care are forţă demiurgică.

Frumos text, abordabil! Admirabile metafore!

Cu deosebită apreciere, Sofy!

[chindea maria elena]

Şi adicătelea de ce nu, nutzule - că din câte citi io pân' acu din matale - te prinsă-i de vreo câteva ori! Numa că nu-i zisăşi pă nume! Da de, tălică eşti mai nobil, o dai cotită, ca trubaduru casei regale, de....

Mulţam de trecere! Cu drag, Maria Elena