se limpezește ochiul a verde
a căprui în aşteptare
însingurat se scurge gândul tulburător spre zare
câtă uitare câtă tristeţe şi-atâta însingurare
odihneşte-te în mine îţi zic
şi uită-te cum înflorește sub pruni reveria
cum se stinge lumina în lumânări
fără de sfârşit apocalipsă
cad îngerii unul câte unul
cu rana de cer adânc înfiptă-n piept
şi tremură a moarte lăstarii de crin
după un timp
m-am regăsit mă prind de la urmă în vămi
acolo unde tot creşte o lună verde străvezie
ca o lumină rece ca o cruce
şi unde visul mă repetă îmi caută urma
sărutului amar pecetluit de zei în piatră
pământul din mine tresare mirat
și noi zburăm zburăm
umbra ta creşte înaltă
atâta ţărână am strâns pe piept
de urcă iarba în somn
din mine până la cer
mă iartă
- la noapte am să ies la cules de cioburi pe pajiștea albastră
Adaugă un comentariu
Semn de drag popas.
da Coza
Mulțumesc tuturor acelora care au trecut, au citit și mi-au lăsat semn de prețuire - comentariu la acest poem.
Cu mare drag și prețuire.
Vă îmbrățișez.
Pic
„...atâta ţărână am strâns pe piept
de urcă iarba în somn
din mine până la cer ...” Amețitoare stare de grație în singurătatea poetului! Ori numai omului nu-i apare ca o manifestare a frumosului, angoasele poetului. Semn de trecere plăcută.
Atât de trist, dar atât de frumos! Singurătate cutremurătoare, ucigătoare.
Poemul are substanţă şi trăire, dramă, dar lirismul vibrează.
Admirație,
Sofi
Cuvintele se înalță spre cititor, fugind pentru moment... din cerc.
Ce frumos! Admirație!
...
după un timp
m-am regăsit mă prind de la urmă în vămi
acolo unde tot creşte o lună verde străvezie
ca o lumină rece ca o cruce
şi unde visul mă repetă îmi caută urma
sărutului amar pecetluit de zei în piatră
pământul din mine tresare mirat
și noi zburăm zburăm
umbra ta creşte înaltă...
Mereu admirabil popasul.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE