Împrimăvărare

[Aura Popa]

Ne-am întâlnit pe-o prispă solitară.

N-am tresărit atunci când m-ai privit!

Şi n-am listat chemări! Până-ntr-o seară

Când mi-ai aprins un vis şi ţi-am zâmbit.

 

Pe râul dintre noi au curs cuvinte

Fără cascade-nalte de tăceri.

Învolburai aducerile-aminte

Din lutul fin, brăzdat de mângâieri

 

Rostogolind iar bulgări de lumină

Mereu, dinspre apus spre răsărit.

Şi nicio umbră roasă de rugină

Nu se plia pe gând. Am înflorit

 

Doar pentru că mi-ai însemnat culoarea

Pe iarba curcubeului de stări

Şi-ai şters de norii negri întâmplarea

Care-mi picta pe cer cu resemnări.

 

Ne-am întâlnit pe-o prispă solitară.

N-am tresărit atunci când m-ai privit!

Azi eşti aici! Mi-e iarăşi primăvară

De când am şters zăpezi şi ţi-am zâmbit! 

[Sofia Sincă]

Superb! În sfârşit o poezie luminoasă la Aura Popa. După atâta nostalgie şi tristeţe, se cerea şi o poezie primăvăratică. Şi iată ne bucurăm de tot alaiul parfumurilor de iubire.

Am citit cu încântare, Sofy!

[chindea maria elena]

"Mi-e iarăşi primăvară" - n versul tău şi-alunec pe-o friabilă aripă când mă opresc să beau din fântâna ta de apă vie! Remarcabil, Aura - o primăvară perpetuă vreau şi eu, metafizic cel puţin! Drag, Gerra