Meditația dinaintea primei tușe

[Mihaela Roxana Boboc]

Am visat că sufletul tău mi se odihnea în palmă

fragil întrupat în liniștea ploii

n-am știut să duc mesajul în mare

să-ți dau drumul și plutind printre veri coapte

să aștept apusul prin ochiul pictorului

pentru care lumea e meditația dinaintea primei tușe 

ce urmează e doar cântecul legănat pe brațele culorii

forfota dinlăuntru apare odată cu linia orizontului

frica îmbracă hainele străinului

care-și răcorește inima cu câteva grame de tărie

înainte de a trece prin mine

respir tot mai greu

de când simt ferestre ieșindu-mi din piept

să privească dincolo

pași mă străbat ca pe-un coridor unde ultima ușă e întotdeauna cea de siguranță.

24 iun. 2014

[Mihaela Roxana Boboc]

Angi, mulțumesc pentru expunere.

Ligia, mulțumesc pentru popas!

[Ligia]

"înainte de a trece prin mine

respir tot mai greu"

Semn de încântător popas!

[Mihaela Roxana Boboc]

Lisia, mulțumesc! Cu drag.

[Vasilisia Lazăr]

Cântec legănat pe brațele culorii. Minunat!

[Mihaela Roxana Boboc]

Mulțumesc, Sofy! 

[Sofia Sincă]

Mesajul străbate printre metafore sentimentale, frumos colorate, vibrante... Încât mi-e greu să spun că fac alergie la care. Acum, faci cum crezi!:)))

Mie mi-a plăcut!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

Iris, mulțumesc mult. Drag!

[Mihaela Roxana Boboc]

Valentin, ce frumos ai spus-o!

[Mihaela Roxana Boboc]

Dragoș, mulțumesc pentru subliniere. Drag.

[Mihaela Roxana Boboc]

Ion, mulțumesc și mă bucur că ai auzit-o.