Am visat că sufletul tău mi se odihnea în palmă
fragil întrupat în liniștea ploii
n-am știut să duc mesajul în mare
să-ți dau drumul și plutind printre veri coapte
să aștept apusul prin ochiul pictorului
pentru care lumea e meditația dinaintea primei tușe
ce urmează e doar cântecul legănat pe brațele culorii
forfota dinlăuntru apare odată cu linia orizontului
frica îmbracă hainele străinului
care-și răcorește inima cu câteva grame de tărie
înainte de a trece prin mine
respir tot mai greu
de când simt ferestre ieșindu-mi din piept
să privească dincolo
pași mă străbat ca pe-un coridor unde ultima ușă e întotdeauna cea de siguranță.
24 iun. 2014
Adaugă un comentariu
Angi, mulțumesc pentru expunere.
Ligia, mulțumesc pentru popas!
"înainte de a trece prin mine
respir tot mai greu"
Semn de încântător popas!
Lisia, mulțumesc! Cu drag.
Cântec legănat pe brațele culorii. Minunat!
Mulțumesc, Sofy!
Mesajul străbate printre metafore sentimentale, frumos colorate, vibrante... Încât mi-e greu să spun că fac alergie la care. Acum, faci cum crezi!:)))
Mie mi-a plăcut!
Sofy
Iris, mulțumesc mult. Drag!
Valentin, ce frumos ai spus-o!
Dragoș, mulțumesc pentru subliniere. Drag.
Ion, mulțumesc și mă bucur că ai auzit-o.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE