mă opresc la prima amintire

[Belean Maria Ileana]

 palma bătătorită

 fața ridată a tatei

 moartea lui e mai puternică decât clipa

 durerea sapă același ogor

 iar și iar

 trec desculță în altă amintire

 chipul nevinovat al băiatului abia născut

 durerea se unge cu miere

 ... dar tu

 nu ești amintire

 mă scrii filă după filă

 întinzi pe cărare cuvinte colorate

 unele haine

 nu lasă iarba să încolțească

 respiră

 mușcă din carne vie

 mă lepăd

 de pledul care-mi atingea buzele

 umbra oblojește rănile

 mielul din ea mângâie picioarele

 - maia

 așterne în calea mea frunze

 chiar dacă sunt uscate

 căderea va fi atenuată

 albul trupului va ieși din ploaie

 desenând primii pași spre liniște

 

 întrebările se desfac în pârâuri reci

 peste praful mâinii

 

 privirea ta 

 fulger

 în albul visului 

 cast

 

[Sofia Sincă]

Amintiri devastatoare! Dar compoziţia fascinantă a poemului mă face să sorb fiecare vers, chiar dacă privesc prin cenuşiu... amintirea pentru un părinte este întotdeauna ceva special.

Admiraţie, deosebită, Măriucă!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

    Alunecare lina de pe un plan pe altul, desenand pasi spre lumina.  O placere!