Mărturisire

[Monica Pester]

Când am ajuns sa zbor cu gândul

Către-acel loc de nicăieri

Unde lumina e difuză

Și rândul vine când nu speri ?

Eu sunt aici să stau în cercul

Adjudecat printr-un avans

Să vin ca să-mi repet eșecul,

Să m-amăgesc că-i doar un dans ?

Pământul ăsta e o scenă

Nu-ți place, nu poți da-napoi

Te vezi în cadru, ai si trenă

Te-aplaudă toți fanii goi

De sentimente, și-n revers

Îți cer să le dedici o strofă,

Sau de nu poți, măcar un vers

Din tine, fiindcă, deh, ai stofă...

Mă duc , poete, să fac focul

În inima ce-a înghețat

Și dacă voi avea norocul

Să schimb în ei ce-au învățat

Nu mai aștept nici fericire

Nici gustul mierii de salcâm

Îmi iau bagajul de cunoașteri

Și doar așa pornesc la drum

Nu sunt un guru, nu-s yogin

Am fost într-un concurs cu mine

Și-n lungul drum am strâns din plin

Păzit fiind de-nțelepciune

Din cărți sau alte veșnicii

Nu-mi pasă că a  și durut

Am intuit tot Universul

În legile-i de Demiurg

Te pregătești să îți dai totul

Și să pui totul pe-un altar

Al sacrificiului de sine

Și-acesta este tot un dar.

Iar mulțumirea e mai mare

Când știi că n-o faci în zadar

Monica Pester

[Monica Pester]

Mi-e teamă însă, că după aprecierile dvoastra , dna Ana Cimpeanu, de aruncat ar rămâne doar strofa a șaptea . Care oricum e inutila . Hmm...  Trebuie să mă lămuresc . Voi reface .

[Monica Pester]

Am înțeles . Mulțumesc frumos , dna Cîmpeanu .E greu ...

[Monica Pester]

Absolut corect, dna Gina Zaharia. Ați depistat ușor aerul meu orgolios . Spovedaniile se întind pe spații largi . Poate dacă i-aș schimba titlul în--Povestea unui necunoscut -- , de exemplu, ar avea oare același iz ?  Mulțumesc din suflet. Vedeți dvoastră, eu nu am publicat nicăieri . Aici e prima mea tribuna. Și îmi pare minunat ca, prin comentariile tuturor oamenilor de cultură de aici, mă pot descoperi pe mine însămi, făcând poate, un pas înainte spre poezie . E un mare beneficiu . Sincere mulțumiri . 

[gina zaharia]

Mărturisire cu iz de laudă. Am fi putut înțelege din trei - patru strofe. 

[Ada Nemescu]

Nu i-aş spune simpluţă, ci doar altfel!

De la prima strofă ( puternică, trage restul poeziei ca o locomotivă...:)) nu degeaba lucrez la cfr) totul este o argumentaţie minuţioasă la rostul vieţii, rostul drumului...

aDa 

[Monica Pester]

Da, Ada, poezia asta, exact cum spui, e mai simpluta, Cred ca, metaforele inedite n-ar fi îmracat acest subiect. Ma voi strădui mai mult. Iti multumesc din suflet. Si eu ma simt acasă pe Însemne. Comunicarea cu tine ca și cu ceilalți moderatori îmi este extrem de benefica și ma face recunoscatoare fata de tot ce-mi spuneți. 

[Ada Nemescu]

Am citit repetat, cu pauze de ore... cu reîntoarceri.

de fiecare dată am simţit  acea ameţeală tipic urcuş-coborâtului pe serpentine...

Interogaţii, autoironii dulcege, acceptări ca nişte cataplasme sau pansament gastric... în final o stare de recăpătare a unui confort îndelung căutat.

Poezia aceasta face parte din categoria celor descriptive. Rezonez infinit mai mult cu cele uşor criptate, în care abundă metafore inedite.

Şi cu bucuria citirii unor comentarii semnate  Monica Pester şi prin alte postări, mărturisesc, mă simt acasă pe Insemne.

aDa