mâinile

[Dinca Valerian]

pot găsi liniștea mâinilor noastre

biciuind aerul sau trecându-le prin păr

poate că mângâierea lor se adună

într-o cochilie netezită de ecoul valurilor

când zilele înnegurate se destramă

peste șiruri de ploi

în ciuda gândurilor încrucișate

pe care inima le zdrobește în tihna

am așezat în căușul palmelor

o felie ruptă din starea de liniște 

pusă pe gâtul lebedelor cu un soi de teamă

nu știu dacă este îndeajuns

să nu invit pe nimeni la decoratul

ultimei zile de mâine

aproape tot timpul mâinile ne spun

ce se petrece

în cărțile scrise cu litere mici

și desenează în adâncul palmei

drumul de întors acasă

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere

[Mihaela Popa]

un discurs liric plăcut, cursiv

frumos!

[Stanescu Valentin]

Mă bucur că mi-aţi dat prilejul de a vă oferi în dar un alt mugure al poemului Dumneavoastră. Cu pritenia cuvântului, Valentin.

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin Multumesc pentru comentariu si apreciere. Poemul Dvs ma impresioneaza in mod placut. L-am citit cu interes de mai multe ori. Felicitari. va strang mana, cum altfel?

[Stanescu Valentin]

mâna mână omu-n lume şi îi face un renume

 

’’pot găsi liniștea mâinilor noastre

biciuind aerul sau trecându-le prin păr

poate că mângâierea lor se adună

într-o cochilie netezită de ecoul valurilor

când zilele înnegurate se destramă

peste șiruri de ploi...’’

 

 

liniştit pe înserate privesc mâinile unite

prin mâini sufletul vorbeşte e un adevăr pe care

în vânările de vânturi nu-l vedem sau ni se pare

alfabetul lor se-nşiră stările să le imite

 

mâna cântă şi ne-ncântă cu instrumente muzicale

aşază culori pe pânză face piatra să vorbească

trunchiul de stejar transformă-n monumente-n catedrale

una pe-alta se-ncălzeşte aprinde focul din iască

 

mâna plânge şi se strânge în căuş de mamă bună

aşterne-n coală cuvinte despre zâmbet şi durere

mângâie fruntea fierbinte strâns salută altă mână

mâinile îmbrăţişează fluturând la revedere

 

pune grâu culege pâine mâna cară mâna sapă

case noi ridică-n vară meşter bun la toate este

altui om e ajutorul i-aduce cana cu apă

saltă-n cer de bucurie ca Icarul din poveste...

 

ce poţi să faci fără de mâini?

nu poţi să fi nu poţi să zbori!